Eugene IONESCO | Antidoturi

DESCRIERE

Eugene IONESCO    |    Antidoturi

HUMANITAS, 2017

Traducere din franceza si cuvant introductiv de Marina DIMOV

Editia a II-a, revazuta

||||

Toata cultura a fost facuta de dusmanii culturii – Raspuns la un interviu al lui Maurice Druon, ministrul Culturii – extras

Declaratia lui Maurice Druon, noul ministru al Culturii, va isca, inca de pe-acum, comentarii aprinse. Ele vor fi cu atat mai aprinse, cu cat declaratiile lui Maurice Druon sunt absolut inutile. Intr-adevar, ele imi par cu desavarsire ineficiente. Intr-un stat liberal ca al nostru autoritatea n-are ce cauta. Procesul istoric, social, politic, cultural, isi urmeaza cursul, orientarea lui nu se poate schimba cat ai bate din palme. Se tot dezbate de o groaza de vreme daca exista sau nu o degradare a valorilor in Occident, o criza, o decadere. E o problema despre care am putea discuta la nesfarsit. De cand incepe insa decadenta? Multi filozofi ai culturii, spiritualisti, clerici sau metafizicieni, situeaza inceputul decaderii spre finele Evului Mediu, la inceputul Renasterii, in perioada cand umanismul s-a laicizat, substituindu-se sacrului. Originea decadentei poate coincide chiar cu pacatul originar, intreaga istorie a umanitatii nefiind decat ratacire si singuratate. Unul dintre cei mai mari autori ai epocii noastre, Kafka, ar impartasi, cred, aceasta parere. Dar a incerca sa gasesti o puritate traditionala in secolul al XIX-lea mi se pare mai degraba ciudat. N-a fost Baudelaire un decadent? Si n-a fost acuzat, ca si Flaubert, ca si Zola, ca ar fi facut „apologia degradarii omului”, iar Balzac, si chiar Vitor Hugo, precum si atatia altii, nu s-au impotivit societatii contemporane lor? Exista vreun scriitor de valoare care sa nu se fi opus societatii sale ori macar sa n-o fi criticat?