Edward O. WILSON | Originile creativitatii umane

DESCRIERE

Edward O. WILSON    |    Originile creativitatii umane

HUMANITAS, 2019

Traducere din engleza de Elena DRAGUSIN – RICHARD

||||

Extras din prezentarea autorului (Humanitas)

Edward O. Wilson (n. 1929) este considerat parintele sociobiologiei. Si-a dedicat inceputul carierei cercetarii furnicilor si a altor insecte sociale (dupa cum spunea el, „Karl Marx avea dreptate: socialismul chiar functioneaza, doar ca nu la specia noastra”). Majoritatea contributiilor pe care le-a adus in domenii precum entomologia, zoologia, biologia, ecologia sau antropologia sunt completate astazi prin programul sau ambitios de unificare a tuturor disciplinelor academice in vederea intelegerii evolutiei mintii umane. De aceea, Wilson poate fi considerat cel mai de seama exponent al dialogului dintre gandirea stiintifica si gandirea umanista.

Cele 27 de carti ale sale si cele peste 400 de articole stiintifice si de popularizare [...] i-au adus [...] doua premii Pulitzer – pentru On Human Nature (1979) si, impreuna cu Bert Hoelldobler, The Ants (1991) [...]

La Humanitas au aparut, in traducere, Cucerirea sociala a Pamantului (2013) si Sensul existentei umane (2017)

Extras – Capitolul 20 – Al treilea Iluminism (p. 159)

Stiinta si disciplinele umaniste poate ca sunt inca separate, dar exista multe aspecte care le leaga. Gradul relatiei lor formeaza un continuum. La extrema stiintifica, stilul unui raport de cercetare obisnuit aparut intr-o revista prestigioasa este plin de date, incarcat cu observatii si analize, ostentativ de precaut in concluzii si foarte plictisitor de citit. Speculatiile, atunci cand sunt oferite, trebuie prezentate sub forma de ipoteza ce inca necesita observatii si experimente. Metaforele, care sunt considerate de experti ca fiind echivalentul unui chibrit aprins intr-un depozit de munitie, trebuie sa fie rare si manuite cu grija.

La extrema cealalta a continuumului stiinta – discipline umaniste, unde salasluiesc cele mai creative dintre artele creative, metaforele sunt moneda de schimb. Efectul emotional pe care il produce surpriza lor estetica, indiferent daca acest lucru se petrece in literatura, in muzica sau in artele vizuale, constituie telul eforturilor artistului, care sunt masurate prin noutatea si virtuozitatea lor. Cunoscatorii tind sa vorbeasca in detaliu despre descoperirile stiintifice, dar nu si despre omul de stiinta, pe cand in artele ceative se intampla invers, unde criticii vorbesc foarte mult despre artist, insa mult mai putin despre arta.