Disparitia de Cosmin PERTA

DESCRIERE

Cosmin PERTA
Disparitia    r o m a n
POLIROM, 2021
Colectia „EGO. Proza” – coordonata de Lucian Dan TEODOROVICI

Extras/ 1/ pp. 5-6
Era mai racoare decat in alte dimineti si toate lucrurile emanau o rasuflare inghetata care, la atingerea cu aerul, se transforma in ceata. Ion statea pe prispa, in maieu, se uita la zorii care se luptau sa sparga intunecimea. In departare, fofota, voci, urlete infundate de ceata. Paraul din paduricea din spatele casei se auzea mai tare, cu apa izbindu-se de pietre si si rostogolindu-se involburat in vale. Distinse cu greu, in luminile chioare ale retelei satesti de iluminat, cateva siluete se miscau agitat si urmareau, gesticuland alte siluete, de animale. „Fug ca sobolanii”, isi zise Ion in gand si scuipa a lehamite pe prispa, aruncand chistocul. Oamenii alungau animalele din sat, vaci si oi. Animalele au luat-o alene pe camp, fugarite de cei care aruncau dupa ele cu bete si pietre.
Se scutura ca de un gand si intra in casa. Trase un sfetar pe el si se uita in jur descumapanit. Lua de la picioare o geanta de voiaj uzata, intra in camera de zi si arunca in scarba in ea diverse lucruri din sertare, lanterna, baterii, briceag. De pe un podisor lua Biblia, o sterse de praf si o puse peste celelalte. Se vedea ca era furios, incruntat, or, toata lumea stia ca Ion se incrunta numai la necaz mare sau cand era gata sa-ti ia gatul. Nu era bine sa fii pe langa Ion cand era incruntat.