In exclusivitate la Editura Bizantina - Epistolele lui Gheron Iosif Isihastul

Despre ucenicie

0 opinii / Scrie o opinie
  • 33,72 lei

SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166116

DESCRIERE

Despre ucenicie, de Mihai Sarbulescu - carti memorialistica Editura Ileana

Am prezentat cartea Despre ucenicie, a lui Mihai Sarbulescu, atunci cind a aparut " in 2002, la Editura Anastasia. Consistenta carte de interviuri, de fapt discutii mai ample, uneori cu doi sau chiar cu trei interlocutori, pe care pictorul Mihai Sarbulescu le realizeaza cu treisprezece pictori din prima linie a artei noastre de astazi, Despre ucenicie a devenit din ce in ce mai greu accesibila si tot mai cautata, in special de catre studenti, acesta fiind si motivul reluarii comentariilor pe marginea ei. Rind pe rind, se regasesc in paginile cartii, in ipostaza de actori principali, pentru ca unii revin si in contexte in care accentul nu cade pe prezenta lor, Gheorghe Berindei, Horia Bernea, Sorin Dumitrescu, Constantin Flondor, Paul Gherasim, Ion Grigorescu, 

Mihai Horea, Florin Mitroi, Horia Pastina, Stefan Sevastre, Afane Teodoreanu, Mircea Tohatan si Vasile Varga. Citiva dintre acesti artisti, Horia Bernea, Florin Mitroi, Vasile Varga, au disparut intre timp, devenind, ei insisi, istorie, iar Paul Gherasim, ideologul din umbra si pictorul extrem de precaut, a pasit decis in spatiul public si a deschis, in ultima vreme, vreo trei expozitii. 

Prezenta constanta este aceea a lui Mihai Sarbulescu insusi, moderatorul si, in acelasi timp, cel de-al paisprezecelea pictor care provoaca si, implicit, participa la ampla discutie despre ucenicie. 

Pentru o mai buna intelegere a naturii si a scopului cartii Despre ucenicie, unica pina acum in literatura noastra de specialitate, unica atit prin intentia de a smulge marturisiri directe unor personalitati pentru care, cu vreo citeva exceptii, nu exprimarea narativa constituie partea lor tare, cit si prin consecinta acestei provocari, adica prin profunzimea si acuratetea evocarilor, conceptiilor artistice si judecatilor proprii, trebuie amintit faptul ca Mihai Sarbulescu, pe linga faptul ca s-a impus ca unul dintre cei mai consistenti artisti din generatia sa, aceea de mijloc, a fost prezent permanent in presa de specialitate si in calitate de observator, de analist si de judecator al fenomenului artistic si al picturii, in special. Articolele sale, unele adevarate studii prin amploarea dezbaterii si prin rigoarea analitica, pot fi gasite frecvent in revista Arta din ultimile doua decenii. Asadar, si aici intervine inca un element foarte important, discutiile nu sunt purtate nici strict teoretic, din exterior, dupa cum nu sunt nici lipsite de o perspectiva culturala si istorica mai larga, aceea pe care activitatea gazetareasca a lui Mihai Sarbulescu o acopera si o sustine cu multa dezinvoltura. Intr-un asemenea cadru, al relatiei colegiale si al parteneriatului profesional, discutiile se desfasoara egal, fara crispare, dar si fara acele divagatii, absolut inevitabile atunci cind comunicarea dintre parteneri nu se realizeaza in parametrii exacti ai acelorasi coduri.

Din aceeasi pricina, care priveste apartenenta profesionala a moderatorului insusi, selectia interlocutorilor este facuta cu o foarte mare exactitate si intr-o perfecta cunostinta de cauza, scopul nefiind acela de a realiza o panoramare a picturii noastre de astazi, de a oferi o imagine multidirectionala a acesteia, ci doar unul aparent modest si lipsit de gesticulatii largi, adica de a identifica un anumit tip de traire artistica si de optiune estetico-doctrinara. In consecinta, Mihai Sarbulescu se opreste la mai multe categorii de personalitati; fie perfect definite prin ele insele, cu o opera proprie solid articulata si asezata, in datele ei mari, in constiinta publica - si aici ar intra Horia Bernea, Horia Pastina, Sorin Dumitrescu si Ion Grigorescu-, fie prezente discrete, cu aparitii in public foarte rare, dar cu o opera puternica si inconfundabila, respectata chiar in absenta unei cunoasteri extinse, cum ar fi Mihai Horea, Florin Mitroi si Stefan Sevastre, fie personalitati putin cunoscute de catre publicul mare, discrete pina la fuga din lume si la solitudine, a caror opera este doar presupusa, ele participind la expozitii cu multa parcimonie si doar in doze homeopatice, cazul lui Afane Teodoreanu, Gheorghe Berindei si Vasile Varga.

Mircea Tohatan si Mihai Sarbulescu, cei mai tineri din grup, au o opera deja constituita si o prezenta publica normala, adica nici una prea agresiva, dar nici una fara semnal si fara consecinte. Intr-o situatie speciala este Paul Gherasim, ideologul tacut si mentorul din umbra al intregii grupari. Daca Afane Teodoreanu,Gheorghe Berindei si Vasile Varga au mai expus, totusi, cite ceva, in ultimul deceniu, acest fapt s-a datorat influentei lui Paul Gherasim si programului galeriei Catacomba. In peisajul picturii noastre contemporane, Paul Gherasim are, cel putin pentru gruparea de factura spiritualista din cadrul grupului Prolog si, mai apoi, din ambianta Catacombei, autoriatea unui veritabil patriarh. Subiect al unor mitologii ad-hoc, amestec ciudat de rafinament, discretie, omniprezenta si dogmatism, teoretician al umilintei si al smereniei, dar, deseori, practician al unui orgoliu surd si al unei vehemente abia soptite, el este cunoscut mai mult prin autoritatea sa morala si prin aceea de orchestrator de imagini, de creator de atmosfera artistica prin organizarea unor expozitii minimaliste, cu vidul incorporat, decit prin aceea, propriu-zisa, de pictor extrem de rafinat, uneori pina la implozia si la resorbtia cromatica, dar fara feromoni si fara calitati mnemotehnice. Semnalele picturii sale ies din orizontul memoriei asa cum propria-i culoare iese din suportul ei material pentru a se volatiliza imediat, asemenea unui parfum greu, intr-o atmosfera incetosata si fumeginda. 

Datorita acestei selectii riguroase si bine calculate, cartea lui Mihai Sarbulescu reuseste sa construiasca una dintre cele mai libere si mai profunde imagini ale mediului artistic, ale universului fizic si moral in care artistul se naste si se formeaza, si, finalmente, ale unei persoane determinate, in permanenta pregatita sa-si uite identitatea civila pentru a se muta cu totul in realitatea si in fictiunea creatiei. In nici un alt domeniu artistic perceptia tactila, materiala, a creativitatii, intelegerea lumii artei ca univers determinat si posibilitatea efectiva a refugiului nu sunt mai reale si mai preganante decit in cazul artelor plastice si, in particular, in acela al atelierului de pictura, prin natura lui mai ordonat fizic si mai coerent simbolic.

Discutiile sunt conduse in asa fel incit fiecare dintre parteneri este pus in situatia de a balansa permanent intre memorie si actualitate, intre anii formatiei si cei ai maturitatii, intre faptul tranzitoriu, istoricizat, si obsesia creatiei inalte, daca s-ar putea chiar desavirsite. De multe ori, caldura evocarilor si rememorarea unor fapte marunte, a unor intimplari in care au fost implicate deopotriva mari personalitati ale artei romanesti ca Tonitza, Pallady, Eustatiu Stoenescu, Ressu, Darascu, Steriadi, Catul Bogdan, Ciucurencu etc., si marunti politruci ai deceniilor cinci-sase, confera pasajelor o autentica forta epica, dupa cum consideratiile despre arta, despre actul creatiei, despre limbaj si despre tehnici, ridica discursul la cota inalta a unor adevarate cursuri academice. Puterea de admiratie si limpezimea judecatilor, rigoarea travaliului si trairea utopica, modestia reala si profunda, alaturi de inflamarea ingenua a unui ego inca nemintuit de vanitati, toate convietuiesc intr-un firesc desavirsit si fara cel mai palid semnal ca s-ar putea crea o stare conflictuala.

Cum provocarea lansata de Sarbulescu priveste constant problema uceniciei, a devenirii, a formatiei - scolare, dar, mai les, launtrice -, este foarte interesant de urmarit cum sunt percepute cadrele formarii si cum se articuleaza opiniile asupra acestui parcurs. Daca Florin Mitroi, de pilda, vorbeste cu o enorma caldura despre un om si un profesor exceptional, anume Catul Bogdan, daca Mihai Horea si Sevastre isi evoca si ei profesorii, chiar temporari si, oarecum, exteriori, Sorin Dumitrescu invoca un proiect academic, si anume o Academie de arta rasariteana, iar Paul Gherasim se limiteaza exclusiv si smerit la Creator, la natura, la pictura rupestra si la arta paleocrestina, fara a aminti nici macar numele unui singur profesor. Din punctul de vedere al constiintei de sine si, in subsidiar, al sistemului de autoevaluare, la un pol s-ar gasi Florin Mitroi, Horia Pastina si Ion Grigorescu, oameni de o modestie inalta, aristocratica in sensul cel mai profund al cuvintului, iar la celalalt, prin ricoseu, tacut, auster si hieratic, Paul Gherasim, cel adincit in natura si bine acordat pentru a receptiona mesajele dumnezeirii si, intr-un mod mult mai zglobiu si mai simpatic, Stefan Sevastre care, desi nemultumit pina la capat de profesorii din Academie, isi identifica parteneri demni in istoria artei: stabileste relatii privilegiate cu Poussin si cu Rembrandt.

O lucrare de parcurs, din vremea studentiei, in care a fost obligat sa introduca si un difuzor ca reper proletar "in final (...) amintea de Poussin, ca rezolvare", iar o alta lucrare, "...un desen cu un subiect pe linia realismului socialist - un ranit care intra in casa cuiva si felul in care este intimpinat" este, nici mai mult, dar nici mai putin, "O compozitie in citeva linii, cu tensiuni cumva rembrandtiene". Asta e, ca si parintii, nici colegii de eternitate nu ti-i alegi, ei sunt o fatalitate. Insa dincolo de orice afirmatie sau atitudine cu care cititorul nu este de acord sau cu care ar putea intra chiar in conflict deschis, Despre ucenicie este o carte remarcabila, vie si profunda in aceeasi masura, melancolica si incurajatoare fara a fi, insa, nici sceptica si nici aroganta. Pictorul, ca om si ca faptura creatoare, ca fiinta limitata si ca vis neintrerupt, are aici una dintre cele mai bogate infatisari din intreaga noastra literatura despre arta. Iar textul insusi, redactat cu multa grija, are si el calitati expresive intrinseci, fara ostentatie si fara fasoane.

(Pavel Susara)

Sursa: www.romlit.ro

SPECIFICATII

Autori Mihai Sarbulescu
Editura Ileana
An aparitie 2015
Limba Romana
Cod 978-606-8644-09-7