De la intristarea lumeasca la desfatarea dumnezeiasca de Sfantul Ignatie BRIANCIANINOV

DESCRIERE

Sfantul Ignatie BRIANCIANINOV

De la intristarea lumeasca la desfatarea dumnezeiasca 

Traducere din rusa de diac. Denis Chiriac

Editura Egumenita, 2024

Doamne, de unde vii? Unde sălășluiești? Pe unde ai fost? De ce m-ai lăsat până acum singur, sărac și orfan, într-o moarte duhovnicească apăsătoare? De când Te cunosc, mi-am dat seama că fără Tine nu am trăit! Am fost ca într-o temniță întunecată, la marginea iadului, aruncat într-o prăpastie fără scăpare. Nu mă lăsa, căci nu pot trăi fără Tine!

Dacă mă vei lepăda, voi ajunge la porțile iadului, din nou într-o suferință de nesuportat. Atunci când vii, nu Îți văd mișcarea, dar simt sosirea Ta, nu cu ochii trupului, ci prin simțirea sufletului. Nici nu îmi dai timp să mă gândesc Cine ești, căci apari pe neașteptate, plin de noblețe și atât de tainic! Te descoperi într-o tăcere profundă și cu o finețe imensă, deținând puterea Creatorului și schimbând totul în om: gândurile, simțirea și trupul!

Tu, ca un Atotputernic, intri și birui pe cel puternic, „prădând” bunurile casei nu pentru distrugere, ci spre mântuire. Casa și obiectele ei au fost dintru început ale Tale! Tu le-ai creat pentru scopul Tău, dar ele au ajuns pe mâinile unui tâlhar. Până acum, mintea, sufletul și trupul meu au fost sub puterea unui stăpân nemilos. Cu venirea Ta, sunt acum sub puterea Ta sfântă și binecuvântată.

Cum să Te numesc? Cum să le vorbesc despre Tine altora? Cum să descriu Străinul Care a găsit adăpost sub acoperișul sufletului meu, un acoperiș învechit și deteriorat, expus vânturilor puternice, ploii și zăpezii, potrivit doar ca refugiu pentru animale? Ce ai descoperit în inima mea, unde gânduri păcătoase veneau și plecau liber, transformând-o într-un loc de sălășluire a patimilor?

Mi se pare că știu numele Oaspetelui meu! Dar, privind la necurăția mea, mă tem să Îi pronunț numele. O singură rostire lipsită de evlavie a marelui și sfântului Său Nume îmi poate aduce osândirea! Cu cât mai înfricoșătoare este însăși prezența Sa!

Or, Tu ești aici! Bunătatea Ta nemăsurată Te-a adus la păcătosul pierdut. Acesta, cunoscând demnitatea și scopul omului, a gustat prin experiență proprie și a văzut cât de bun este Domnul (Psalmul 33, 8). De aceea a lăsat căile nelegiuirii, a părăsit mlaștina patimilor, s-a îngrijit de dobândirea curăției prin pocăință și a devenit biserica și locuința Ta.