In exclusivitate la Editura Bizantina - Un cuvant pentru fiecare zi a anului din intelepciunea Cuviosului Iosif Isihastul

Churchill - Paul Johnson

0 opinii / Scrie o opinie
  • 29,00 lei

ne puteti contacta si la: 0751 166116

DESCRIERE

Paul JOHNSON  |  CHURCHILL

Humanitas, 2017

Traducere din engleza si note de Veronica SIDON

||||

Extras de la p. 141

Se stie ca si pe batranul Baldwin l-a invitat sa ia pranzul cu el, pentru a-l inveseli. Cand Beaverbrook, ministrul industriei aeronautice, a ordonat ca toate portile de fier sa fie topite si a tinut sa sublinieze ca portile conacului de la tara al lui Baldwin, din Bewdley, nu vor fi crutate, Churchill si-a facut timp sa anuleze ordinul. Niciodata nu purta cuiva pica, nu incerca sa gaseasca motive de nemultumire si nu nutrea sentimente de dusmanie. De asemenea, nu a uitat sa multumeasca poporului sau pentru ajutorul acordat. Inainte ca America sa intre in razboi, Churchill a tinut la radio un discurs tulburator, pe 27 aprilie 1941, pe care-l tin minte de parca ar fi fost ieri, in care sublinia importanta ajutorului de peste ocean, precum si faptul ca acesta venea „in valuri”. A incheiat cu o strofa din poetul Arthur Clough:

Cand sleite valuri in zadar incearca sa mai surpe,/ Sa fure, chnuite, un mic petec de tarm,/ Departe, prin izvoare si golfuri de sub munte/ Intreaga mare vine, calcand cu pas enorm.// Si nu doar prin ferestre rasaritene,/ Cu zorile odata, lumina-si face loc,/ In fata soarele, incet, o, cat de-ncet, se-arata,/ Dar la apus, priveste, pamantul e de foc!

Citatul a avut un impact extraordinar asupra ascultatorilor. Inainte de a lua cina, Churchill a sunat-o pe Violet Bonham Carter (nascuta Asquith), cea care-i citise poezia cu treizeci si cinci de ani in urma. A intrebat-o: Ai asculta discursul meu?” „Bineinteles, Winston. Toti te asculta cand vorbesti.” El i-a amintit de versurile pe care ea i le citise cu atata vreme in urma: „Acum, la randul meu, le-am citit in fata natiunii. Iti multumesc!”

Extras de la p. 138

Alertat de mesajele interceptate, Churchill l-a avertizat pe Stalin ca urma sa fie invadat. Stalin nu l-a bagat in seama, banuind ca e vorba de o „smecherie capitalista” menita sa-l atraga in razboi. Churchill a fost incantat cand s-a produs inevitabilul si si-a schimbat imediat pozitia ostila, datand de un sfert de secol, fata de Uniunea Sovietica. „Pana la urma, de ce nu?” a glumit el. „Daca Hitler a invadat Iadul, macar sa ma asigur ca in Camera Comunelor i-am facut o prezentare favorabila Diavolului.” Asadar, Rusia a fost intampinata de Churchill cu caldura drept „noul nostru mare aliat”. Atunci cand Hitler a esuat in incercarea de a distruge Armata Rosie, dupa cum se asteptau cei mai multi dintre strategii militari, cota de popularitate a lui Churchill a crescut. In data de 29 octombrie, el a tinut un discurs emotionant destinat fostilor colegi de la Harrow:

„Dar sa nu vorbim despre zile intunecate. Mai degraba sa vorbim despre zile neinduplecate, nu traim zile intunecate; sunt zile marete  - cele mai marete zile traite de tara noastra. Si cu totii trebuie sa-i multumim lui Dumnezeu fiindca ni s-a ingaduit, fiecaruia dupa puterea lui, sa contribuim, sa facem aceste zile memorabile in istoria rasei umane.”

O luna mai tarziu Japonia ataca Marea Britanie si America. Hitler facuse cea mai mare gresala a lui: aproape fara motiv, declarase razboi Statelor Unite. Churchill reusise pe deplin in eforturile sale de a-l convinge pe Roosevelt sa trimita provizii de razboi in cantitati din ce in ce mai mari in baza acordului lendlease, intrucat resursele financiare in dolari ale Marii Britanii se terminasera. Intr-o transmisiune catre America din 9 februarie 1941, spusese: „Puneti-ne la dispozitie mijloacele, iar noi vom duce treaba la bun sfarsit.” Dar stia ca e mult prea optimist: de una singura Marea Britanie nu putea distruge Germania. Roata se intorsese acum. Dupa cum declara chiar el: „Sansele ca Aliatii sa castige nu sunt deloc de neglijat.” Cu toate acestea, problema a fost rezolvata atunci cand l-a convins pe Roosevelt si pe consilierii acestuia ca prioritatea este infrangerea Germaniei. Aceasta a fost poate cea mai importanta actiune de convingere din intreaga cariera a lui Churchill.

Intr-adevar, in cel de-al zecelea rand, Churchill avea un ciudat talent de a stabili corect prioritatile. Pentru un om de stat, in vreme de razboi, este una din cele mai importante insusiri. „Jock” Colville, secretarul sau, spunea: „Cel mai de seama talent intelectual al lui era sa vada chestiunile esentiale si sa se concentreze asupra lor.” Iar aceste „chestiuni esentiale” erau mereu indreptate catre distrugerea dusmanului. Generalul „Pug” Ismay, cel mai apropiat consilier militar al lui, nota: „Nu-i place sa riste, dar niciodata nu se eschiveaza cand vine vorba de asumarea unui risc calculat, daca asa impune o anumita situatie. Se implica emotional si cerebral in batalie si este un adept al ofensivei.” Din mesajele sale oficiale se intelegea clar ca niciunui comandant nu i se va reprosa niciodata excesul de zel impotriva dusmanului. Asta ii facea pe generalii agresivi sa se simta sprijiniti si in siguranta si incuraja spiritul de aventura.

Acetse zece puncte sunt fundamentale atunci cand cautam raspunsul la urmatoarea intrebare: a fost Marea Britanie salvata de Churchill? Raspunsul este afirmativ. Nimeni altcineva nu ar fi putut face asta.

2717

SPECIFICATII

Autori Paul Johnson
Traducere Traducere din engleza si note de Veronica SIDON
Editura Humanitas
An aparitie 2017