Icoana Sf. Mare Mucenic Pantelimon - Icoana cu foita de aur

Castelul Bran. Romantism si regalitate - Diana Mandache

0 opinii / Scrie o opinie
  • 49,00 lei

SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166116

DESCRIERE

Diana Mandache  |  Castelul Bran. Romantism si regalitate. 

CURTEA VECHE PUBLIHING, 2017. 


Extras din Capitolul I – Castelul din Transilvania. Istorie si mit: 


Branul este situat in Transilvania, nu departe de vechea frontiera cu Valahia, intre Muntii Bucegi si Piatra Craiului. Legenda spune ca cetatea de la Bran ar fi fost ridicata dupa 1212 de cavalerul teuton Dietrich, de unde a luat si denumirea de Dietrichstein, pastrata pentru o lunga perioada. Din 1225 a trecut in stapanirea regilor Ungariei. Dupa alungarea cavalerilor teutoni din Tara Barsei, cetatea, care initial fusese construita din lemn, avea sa fie recladita din piatra de catre sasi, in jurul anului 1227. Acestia vor numi cetatea Toerzburg, si maghiarii ii vor spune Torcsvar, dupa Raul Turcului, ce curgea in apropiere, iar romanii o denumesc Turciu in textele slavone, nume folosit rar, cel mai raspandit ramanand cel de Bran.

Prima atestare documentara a cetatii Branului este datata 19 noiembrie 1377, cand Ludovic I de Anjou trimite o scrisoare locuitorilor Brasovului , acordandu-le privilegiul de zidire a unui castel. Mai tarziu, regii Ungariei cedeaza cetatea voievozilor Valahiei. Mircea cel Batran si fiul sau Mihail o stapanesc, iar urmasii acestora o pierd in 1427, cand este luata de regele Sigismund si transformata in resedinta a voievozilor Transilvaniei. La sfarsitul secolului XV, regele Vladislav al II-lea al Poloniei ofera castelul brasovenilor in schimbul a 1000 de florini, ompreuna cu tinuturile din jur, cerand in fiecare an sume noi pentru detinerea acestora. Brasovenii se angajeaza sa intretina cetatea si s-o intareasca cu santuri de aparare. In anul 1500 Brasovul infiinteaza la Bran un punct de vama. Astfel, cetatea devine fortificatie de granita, iar exteriorul este modificat prin daramarea turnurilor. O renovare a castelului a fost facuta secole mai tarziu, in perioada 1883-1886.

Calatorii straini au vorbit despre trecerea lor prin Bran, unii dintre ei ramand fascinati de castel. Edmund Chishull strabatuse Transilvania insotindu-l pe Lordul Paget in drumul sau spre Anglia. Pe 6 mai 1702, la trecerea prin pasul Rucar-Bran, Chishull mentiona sosirea convoiului la “castelul Bran, o mica fortareata ce pazeste acea trecatoare”, unde ambasadorul englez a fost salutat cu “trei salve de

Vreo douazeci si unu de focuri”, fiind primit apoi de contele Mihali Mikes. Lordul William Paget, cunoscut ca negociator al pacii de la Karlowitz, isi incheiase misiunea de ambasador la curtea otomana.

Un alt pelerin, Joseph Adalbert Krickel, ajungea la Bran pe 23 mai 1828, consemnand  succint date despre istoria cetatii, un castel mic aflat pe un deal intre doi munti, iar despre farmecul locului nota: “Privelistea din turnul castelului este deosebit de romantica. Inspre miazanoapte se zareste un peisaj asemanator unei gradini, inspre sud-est, Bucegii, aflati foarte aproape, iar spre miazazi si apus, munti inalti din stanca.”

Farmecul Transilvaniei saxone a fost descris si de catre Emily Gerard in cartea sa The Land Beyond the Forests (1888), unde erau consemnate interesante impresii asupra locurilor, oamenilor intalniti si superstitiilor lor, povestirile transilvanene din paginile acestei carti devenind o sursa de inspiratie pentru Bram Stoker. Sursele de documentare alese au cuprins atat lectura altor carti de calatorie, precum cea a lui William Wilkinson, cat si intalnirea inspiratoare cu orientalistul Armin Vambery.

Dincolo de aceste date referitoare la atractia scriitorilor pentru Transilvania, istoria personala a reginei Maria a fost cea care a adus cu adevarat Branul, dupa 1920, in atentia unor personalitati interbelice, dar si a calatorilor fascinati de mitul regal. Regina a reinviat castelul parasit, si chiar ea descria un peisaj nocturn de sorginte victoriana atunci cand vorbea despre casa visurilor: “Noaptea, cand cand toate luminile sunt aprinse, el sta pe cer ca o umbra de basm gaurita de sute de flacari.” Berthe Vulliemin, talentata scriitoare elvetiana, vizitatoare a Branului, scria despre locuintele Reginei, care, “imprastiate in cele mai frumoase tinuturi ale tarii, sunt mai mult decat palate, sunt caminuri, in care palpita un suflet artistic si primitor. Bran, Sinaia, Balcic...” Branul insa era vazut ca o fortareata regala a visului si singuratatii. “Ziduri albe, usi ghintuite de stejar lustruit, scari repezi care se adancesc in umbra albastra a arcadelor, altare mici unde dinapoia grilajelor scanteiaza aurul innegrit al vechilor icoane, galerii circulare, impodobite cu covoare vechi...”

SPECIFICATII

An aparitie 2017