Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului - Sfantul Munte Athos

Au fost candva copii – Parintele Porfirie (1906 – 1991)

0 opinii / Scrie o opinie
  • 15,00 lei

SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166116
Produs cumparat impreuna cu:

DESCRIERE

Ana Iacov  |  Au fost candva copii – Parintele Porfirie (1906 – 1991)

Editura Egumenita, 2013

Colectia Cartile copilariei

Traducere: Preot Victor Manolache

Iconografie: Konstantinos Dimitrelos 

||||

Extras de la p. 7

In luna septembrie, Anghel a gustat murele, dar n-a apucat in acel an sa vada si frunzele ingalbenindu-se, ruginind si leganandu-se agale purtate de vant, acolo in strafundurile padurii, pe coaste si pe vaioagele unde pastea turma lui. Si aceasta pentru ca vanturile reci si primele ploi l-au gasit pe copil in Halkida, baiat de pravalie, intr-un mare magazin din centrul orasului.

“Nu prea intelege multe si mi se pare cam prostut! Prostut si rusinos”, le zise Gheorghe celorlalti trei copii care lucrau si ei la magazin.

“Ce sa ceri de la un copil de 8 ani?” ii replica Ianis.”E copil de taran, nu stie nici sa citeasca, nici sa scrie!”

“De aceea vom pune in carca lui toate treburile!”, zise in soapta Tassos.

“Sa ude busuiocul doamnei, pe scara si pe balcon...”

“Sa stearga praful in magazin...”

“Sa curete praful de pe rafturi...”

“Sa sorteze cuiele  si sa le aseze in cutiile lor, si sa care sacii...”

“Ei, am zis ca va face ceea ce noua nu ne place, insa nu si treburile grele! Sa fim intelesi! Sacii ii vom cara noi”, le spuse cu asprime Aristos.

Asa s-a si intamplat. I-au aratat stropitoarea cea mare, locul unde se tineau matura si farasul, locul pentryu gunoaie, dar nu i-au spus ca pentru treburile astea pana acum exista o ordine, ca fiecare era insarcinat sa faca cate ceva din treburile acelea in timpul saptamanii. Astfel, l-au lasat sa creada ca pe toate acestea trebuia sa le faca singur.

Patronul n-a stiut in primele zile de toate acestea, insa peste putina vreme a inceput sa aiba o banuiala despre cum statea treaba, dar a mai lasat sa treaca putin timp ca sa se convinga singur cum stau exact lucrurile in magazin.

Nu se incheiase luna de munca si anghel, intr-o seara, in ceasul in care se inchideau usile magazinului, incerca, cu matura in mana, sa aseze lucrurile la locul lor. Magazinul trebuia sa ramana curat pentru a doua zi. Si acolo unde matura, copilul vazu cateva boabe de cafea cazute din sacul lor. Atunci lasa intr-o parte matura, si, aplecandu-se, aduna in mana boabele de cafea risipite. Dupa aceea le sufla cu putere, ca sa indeparteze firisoarele de praf de deasupra lor, si dintr-o saritura ajunse in fata sacului mare care era plin de mici boabe de cafea, pregatit sa-si deschida palma si sa lase sa cada in el ceea ce gasise.

“Anghele, vino incoace!” auzi in acel moment   glasul patronului.

Copilul isi intoarse capul si-l vazu pe stapan privindu-l asezat in scaunul biroului, din spatele geamului transparent care despartea biroul de celalalta parte de magazin.

Anghel, cu pas grabit, se apropie si ramase in usa.

“Ce ai mana? Ce este aceasta?” il intreba acela.

“Cafea!” raspunse copilul. Boabe de cafea pe care le-am gasit acolo jos si le-am adunat.

“Ia vino inauntru” ii spuse patronul si indata, din locul in care se afla, striga cu glas puternic.

“Tassos, Aristos, Ianis, Gheorgos, veniti o clipa, am nevoie de voi!

Copiii alergara degraba di colturile magazinului si se imbulzira spre usa biroului.

Patronul se intoarse si—i privi pe rand in ochi. Cand vazu ca toti asteptau cuvantul lui, se apleca, lua mana lui Anghel si o desfacu acolo in fata lor. Vazand boabele de cafea in palma lui Anghel, copiii se privira intre ei mirati.

“Le vedeti?” le spuse. “Ce sunt acestea?”

“Boabe de cafea!” raspunsera ei uimiti.

“Unde le-ai gasit, Anghele?” il intreba patronul.

“Pe podea, erau risipite! Le-am adunat si m-am dus sa le pun inapoi in sacul de cafea”.

“Ati auzit, copii, ce a facut Anghel?” zise Domnul Leonidas. A adunat de jos aceste putine boabe de cafea, ca matura sa nu le amestece impreuna cu gunoaiele. Zece boabe aruncate in seara aceasta, cinci cuie maine, zaharul care a curs pe jos, lintea pe care am risipit-o din gresala, stafida care a fost aruncata impreuna cu sacul rupt, pentru ca nu s-a gasit cineva sa-l goleasca bine, nautul care s-a facut prad sub pantofii nostri... stiti cumva ce sunt toate acestea? Nimic altceva decat bani aruncati, risipiti pe podea, calcati de talpile pantofilor nostri, bani scursi prin mainile noastre! Si nu vorbesc doar de bani! La acestia stiti si voi ca nu iau seama, insa ma gandesc la risipa care-i arata pe oamenii negospodari!

SPECIFICATII

Traducere Traducere: Preot Victor Manolache Iconografie: Konstantinos Dimitrelos
An aparitie 2013