Vintila MIHAILESCU | Apologia parleazului

DESCRIERE

Vintila MIHAILESCU    |    Apologia parleazului

POLIROM, 2015

Colectia PLURAL M

||||

Extras din Partea I – Cuvinte de acces, Postmodernitatea: dezafiliere si atasamente

Odata cu postmodernitatea, aceste „despartiri” devin „dezafilieri”, iar destramarea rudeniei cuprinde si familia sacrosancta atat pentru capitalism, cat si pentru comunism.

Inca din 1898, Freud afirma ca eliberarea individului de constrangerile naturale in materie de procreatie va fi un triumf al umanitatii. Daca actul procreatiei va fi independent de contextele naturale si culturale, daca el se va realiza ca act pur individual (voluntar), in afara oricaror altor obligatii si satisfactii, inseamna ca el va putea fi integral stapanit de individ. Ei bine, acest lucru s-a implinit deja. Intalnirea dintre schimbarea normativa produsa de miscarile de eliberare sexuala ale generatiilor beat & hippy si progresele tehnice ale mijloacelor contraceptive a permis eliberarea sexualitatii de reproducere, care se vede astfel eliberata de milenarele sale constrangeri sociale si morale: dupa ce a fost o vreme iubire, devine pura placere, hedonism ad libitum. Mai mult, reproducerea poate fi oricand externalizata unor institutii precum bancile de sperma sau mamele-surogat.

La toate acestea se adauga aportul noilor tehnologii de comunicatie, care permit delocalizarea relatiilor si controlului: membrii familiei nu mai trebuie sa fie alaturi pentru a fi in contact. Pe scurt, familia este „fluida” precum postmodernitatea: din structura devine traiectorie. O caricatura britanica rezuma foarte bine aceasta situatie: un cuplu care isi prezinta unei vecine copiii ii explica acesteia ca primul este din prima casatorie a lui John, al doilea, din prima casatorie a lui Jane, al treilea a fost adoptat, al patrulea este copilul lor si asta mic, din dreapta, nu stiu de unde a aparut...”.