Urla haita... Pitesti, Canal, Gherla, Jilava, Aiud

DESCRIERE

Urla haita... Pitesti, Canal, Gherla, Jilava, Aiud, de Nicolae Purcarea - carti marturii din inchisorile comuniste editura Fundatia Sfintii Inchisorilor

Pe celular am dat peste Ovidiu Cotrus, student la Filozofie, critic literar, eseist si poet. Era nepotul poetului Aron Cotrus. Luni de zile l-am ascultat acolo analizand opera lui Dostoievski, autorul sau preferat. „Demonii” cu toti eroii lui Dostoievski  (Verhovenski, Stavroghin, Parintele Zosima si altii) sunt personaje care pana astazi, dupa atatia ani, mi-au ramas in memorie dupa povestirile lui. Puiu, cum ii ziceam noi,  traia in lumea lui. Inalt, putin garbov, toata ziua vantura si iar vantura o batista. Iar daca ii schimbam bocancii  cu altii, habar nu avea. Il iubeam cu totii. Ne facea viata mai usoara, iar noaptea adormeam odata cu eroii lui. Cat de insetati eram de cultura si cum ii mai sorbeam vorbele!

Viata in camera era acum cu totul alta. Suspiciunile disparusera. Majoritatea reeducatilor isi revenisera. Fiecare si-a gasit cate o preocupare. Cei mai multi s-au apucat de invatat, de studiu. Cu Nelu Ivan, inginer chimist din Fagaras, am invatat toata chimia organica. Cu inginerul Constantin faceam germana, iar cu nea Alecu Georgescu, inginer hidraulic din Pucheni, Prahova, am facut logica. El, nea Alecu, ne-a vorbit despre Dorin Pavel, profesor de hidraulica, cel care la incheierea Tratatului de Pace cu rusii pe Prut a luat un pumn de tarana si a zis: „Si acesta este pamant romanesc!” Ne-a mai vorbit nea Alecu despre inginerul Fogoros (roman crescut de un baron ungur) care a modernizat Budapesta si despre multi alti oameni de renume;  ii sunt recunoscator pana astazi pentru toate cate ni le-a povestit atat de frumos si cu talc.

Inainte de Craciunul 1955 am fost pedepsit zece zile la izolare, impreuna cu Dumitru Bordeianu. Ce se intamplase? De la etajul superior fusese lasat pe o sfoara, pe fereastra, un bilet. Gardianul de afara a vazut si a dat alarma. Au navalit peste noi cativa gardieni cu un ofiter de serviciu. Ca sa nu fie pedepsita toata camera, mi-am asumat eu raspunderea, iar Mitica Bordeianu mi s-a alaturat. [pag. 158-159]

Sursa: www.memoria.ro