Mariko NAGAI | Povestiri rurale

DESCRIERE

Mariko NAGAI - Povestiri rurale

Editura Ratio et Revelatio, Oradea – 2016

Traducere din limba engleza de Laura MURESANU

Extras/ Altoire

Recolta. Un nou esec. Al treilea an la rand. Acum. Si anuntul postat in mijlocul satului. Toti cei inapti pentru munca trebuie sa plece in termen de doua saptamani. Mai putin copiii.

Vara a fost prea lunga. Sezonul ploios, scurt, urmat de o arsita coplesitoare a secatuit ultima picatura de umezeala si a crapat pamantul. Solul a cascat guri pe ogoare in asteptarea apei ce nu a mai avut sa vina. Asteptam ploaia. Nu a venit. Priveam cum verdele palea. Si eram neajutorati. Iar zeii nu ne-au auzit rugaciunile vara asta; capul s-a plecat mult prea aproape de pamant, care a sorbit rugaciunile de cum erau rostite.

Satul a fost tacut vara asta, toti s-au ascuns, tematori sa respire adanc. Vitele au murit. Cu membre descarnate si pielea intinsa pe oase, scheletice, aratand fantomatic inca din viata. Nici noi nu eram mult mai bine, cu pielea atarnand deznadajduit de-a lungul trupurilor; cu burti huruind zgomotos, ca apropierea unei furtuni. Mainile tremurau; uneori, eram atat de ametiti ca uitam pentru o clipa unde ne aflam – dar o clipa nu era suficient de lunga pentru a uita ca ne e foame. Lazile comunale cu orez au scazut din ce in ce pana cand le puteam zari fundul – vara asta, nici un copil nu a indraznit sa mearga la rau pentru ca stia ca nu va gasi altceva decat o baltoaca namoloasa pe fundul  unei falii adanci. Acolo unde raul fusese odata. O rana adanca. A treia recolta la rand, ratata.