Tatiana NICULESCU | Noptile Patriarhului. Dupa o poveste de viata adevarata

DESCRIERE

Tatiana NICULESCU    |    Noptile Patriarhului    Dupa o poveste de viata adevarata

HUMANITAS, 2019

||||

Extras de la p. 9

Acceptase daramarea de biserici in anii ’80? Douazeci, treizeci, cate sa fi fost? Cat pe-aci sa piarda si Palatul patriarhal pe care Elena Ceausescu il voia mutat ba la Vacaresti, ba la Iasi. Da, asta fusese intelegerea: te fac patriarh daca semnezi hartiile care trebuie... De fapt, demolarile au inceput inainte sa urce el in scaun si, apoi, i se explicase ca era vorba de planul de sistematizare a capitalei, ca era importanta consolidarea cladirilor dupa cutremurul din 1977, ca se incepeau sapaturile pentru metrou, ca era vorba de proiectul mai larg, de modernizare a tarii. Fusese in favoarea modernizarii, ca si primul patriarh, Dumnezeu sa-l odihneasca! Demolarea unor biserici n-avea nici o legatura cu desfiintarea credintei. Ei demolau in capitala, dar el, in tara, pe tacute, ridica alte biserici. Partidul garantase ca nu va clinti fara rost nici un lacas si nu va inchide nici o biserica atata timp cat zidurile ei se aflau in buna stare.

Comunist, necomunist, statul platea salariile preotilor si pe-ale ierarhilor, tinea in functiune doua institute teologice, pe unii teologi tineri si de incredere ii trimitea la studii in strainatate si se impotrivea, cu mijloacele de atunci, e adevarat, pervertirii credintei stramosesti prin influente occidentale. Se facea o selectie minutioasa a clerului. Greco-catolicii si sectele fusesesera aproape anihilati in cei peste treizeci de ani care trecusera de la interzicerea lor prin lege. Tineretul era educat in spiritul marxism-leninismului, da, dar cine voia sa vina la biserica venea, cine voia sa se faca preot se facea si cine voia sa fie bun roman era bun roman si pastra obiceiurile din batrani. Nu tinea minte ca bisericile sa fi ramas vreodata goale.

Se lepadase de preotii torturati in puscariile comuniste? Asta fusese demult, inca nu devenise capul Bisericii. Poate patriarhul dinaintea lui, al patrulea, si ceilalti ar fi putut sa faca mai mult, dar cine e fara prihana sa ridice piatra si sa loveasca! Pe patriarhul anterior il otravise seful Securitatii, la o cafea...