Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului - Sfantul Munte Athos

Subliminal. Cum ne determină inconstientul comportamentul

0 opinii / Scrie o opinie
  • 33,72 lei

ne puteti contacta si la: 0751 166116

DESCRIERE

Leonard MLODINOW  |  Subliminal. Cum ne determina inconstientul comportamentul

HUMANITAS, 2013

Colectia Pasi peste granite

Traducere din engleza de Doina LICA

||||

Leonard MLODINOW este doctor in fizica al Universitatii Berkeley din California si profesor la California Institute of Technology (Caltech). Este autorul mai multor carti de succes, printre care Euclid’s Window (2002), Feynman’s Rainbow (2003), War of the Worldviews (in colaborare cu Deepak Chopra (2008), The Drunkar’s Walk (2009), The Grand Design (in colaborare cu Stephen Hawking, 2010; trad. rom. Marele plan, Humanitas, 2012). Este de asemenea coscenarist al serialului Star Trek: The Next Generation. 

Volumul este dedicat Lui Cristoph Koch, K-lab si tuturor celor care si-au dedicat cariera intelegerii mintii omenesti. 

Extras din Prolog

“Aspectele subliminale a tot ceea ce ni se intampla joaca aparent un rol insignifiant in viata noastra cotidiana. Dar [...] ele sunt radacinile, aproape invizibile, ale gandurilor noastre constiente.” – Carl Jung

In iunie 1879, filozoful si omul de stiinta american Charles Sanders Peirce calatorea cu vaporul de la Boston la New York, cand i s-a furat ceasul de aur din cabina. Peirce a reclamat furtul si a insistat ca toti membrii echipajului sa se alinieze pe punte. I-a interogat pe toti, dar n-a aflat nimic. Apoi, dupa o scurta plimbare, a facut un lucru ciudat. A decis sa ghiceasca  cine a comis fapta, desi n-avea pe ce sa-si sprijine banuiala, ca un jucator de poker care isi pune toti banii la bataie avand doar o pereche de dolari. De indata ce si-a formulat presupunerea, Peirce a fost convins ca a picat pe cine trebuia. “Am facut un mic ocol in plimbarea mea”, va scrie el mai tarziu, “care a durat mai putin de un minut, si cand m-am intors spre ei, orice umbra de indoiala a disparut”.

Sigur pe el, Peirce s-a apropiat de suspect, dar omul a tinut piept cacealmalei si a respins acuzatia. Neavand nici o dovada si nici un argument logic care sa-i sustina afirmatia, Peirce n-avea ce face – pana la sosirea vaporului in port. Dar odata ajuns, el a luat o trasura pana la biroul local al agentiei Pinkerton si a angajat un detectiv care sa investigheze cazul. Acesta i-a gasit ceasul la o casa de amanet in ziua urmatoare. Peirce l-a rugat pe patron sa-l descrie pe cel care amanetase ceasul. Potrivit lui Peirce, camatarul l-a descris pe suspect “in chip atat de sugestiv, incat nu incapea nici o indoiala ca era omul meu”. Peirce s-a intrebat atunci cum se face ca a numerit identitatea hotului. A ajuns la concluzia ca a fost ghidat de un fel de perceptie instinctuala, ceva care a functionat sub nivelul constientului.

Daca povestea s-ar incheia cu o simpla speculatie, un om de stiinta ar considera explicatia lui Peirce cam la fel de convingatoare precum afirmatia: “Mi-a spus mie o pasarica”. Peste cinci ani insa, el a gasit o modalitate de a-si transpune ideile despre perceptia inconstienta intr-un experiment de laborator, prin adaptarea unui procedeu folosit pentru prima data de fiziologul E.H. Weber in 1834. Weber a asezat, pe rand, mici greutati diferite intr-un anumit loc pe pielea unui subiect, pentru a determina diferenta minima de greutate detectabila. In experimentul realizat de Peirce si asistentul sau, Joseph Jastrow, subiectilor participanti la studiu li s-au aplicat greutati intre care existau diferente sub pragul minim detectabil (subiectii au fost de fapt chiar Peirce si Jastrow, Jastrow experimentand pe Peirce si Peirce pe Jastrow). Apoi, desi n-au putut face in mod constient diferenta intre greutati, si-au cerut unul altuia sa incerce sa identifice greutatea cea mai mare si sa indice pe o scara de la 0 la 3 gradul de siguranta al fiecarei presupuneri. Evident ca la aproape toate incercarile amandoi au ales 0. Dar, in  ciuda nesigurantei, ei desemnasera de fapt obiectul corect in peste 60 la suta din incercari, semnificativ mai mult decat se puteau astepta sa nimereasca la intamplare. Iar cand Peirce si Jastrow au repetat experimentul in alte situatii, cum ar fi aprecierea suprafetelor cu usoare diferente de stralucire, au obtinut rezultate comparabile – au reusit deseori sa nimereasca rezultatul corect, chiar in lipsa accesului constient la informatia care le-ar fi permis sa-l obtina. A fost prima demonstratie stiintifica a faptului ca inconstientul cunoaste lucruri care scapa constientului.

Peirce avea sa compare mai tarziu capacitatea de a percepe semnale inconstiente cu un grad considerabil de precizie cu “capacitatea de a canta si cu capacitatea de a zbura a unei pasari... ea este pentru noi, la fel cum acele capacitati sunt pentru ele, cea mai importanta dintre capacitatile noastre pur instinctive”. In alta parte, s-a referit la ea ca la o “lumina interioara... o lumina fara de care specia umana ar fi disparut demult din cauza totalei sale neputinte in lupta pentru existenta”. Cu alte cuvinte, activitatea indeplinita de inconstient este o parte esentiala a mecanismului nostru de supravietuire in cursul evolutiei. De peste un secol, psihologii – fie ca fac cercetare, fie ca sunt clinicieni – stiu ca avem cu totiii o viata inconstienta bogata si activa, care se desfasoara in paralel cu gandurile si sentimentele noastre constiente si are un efect puternic asupra lor, in modalitati pe care abia acum incepem sa le putem masura cu un anumit grad de precizie.

SPECIFICATII

Traducere Traducere din engleza de Doina LICA
An aparitie 2013
Limba Romana
Cod 9789735041458