Sfantul Ambrozie al Mediolanului. Monografie Patristica - Pr. dr. Stefan Zara

DESCRIERE

Sfantul Ambrozie al Mediolanului. Monografie Patristica - Pr. dr. Stefan Zara. 

Editura Praxis a Arhiepiscopiei Ramnicului, 2018. 

Sfantul Ambrozie, episcopul Mediolanului, este Parintele Bisericii nedespartite care prin toate scrierile sale redescopera centralitatea Sfintei Scripturi, Cuvantul lui Dumnezeu impartasit oamenilor din iubire, in viata crestina si, in acelasi timp, revalorizeaza Scriptura ca izvor primar al adevarului de credinta. In teologia Sfantului Ambrozie, unitatea dintre cuvant, propovaduire si vietuire se dovedeste a fi indestructibila. Interpretarea Sfintei Scripturi, impartasirea de Cuvantul lui Dumnezeu, ca pregatire pentru cuminecarea cu Trupul si Sangele Mantuitorului la Sfanta Liturghie, dar si marturisirea dreptei credinte ca datorie a slujitorului Bisericii sunt principalele coordonate ale scrierilor sale. 
(† VARSANUFIE, Arhiepiscopul Ramnicului)

Pentru a sesiza importanta temei paternitatii spirituale in scrierile Sfantului Ambrozie, trebuie sa pornim de la un fragment semnificativ din De officiis ministrorum, scriere de maturitate duhovniceasca a Sfantului Ambrozie, adresata ucenicilor sai: 

„Precum scria Cicero spre povatuirea fiului sau, asa scriu si eu, spre a va povatui pe voi, fiii mei. Eu va iubesc negresit pe voi, pe care v-am castigat pentru Evanghelie, nu mai putin decat daca ati fi fiii mei trupesti, caci natura nu constrange la iubire mai cu putere decat harul. Noi mai ales trebuie sa iubim cu necesitate, mai cu caldura, pe aceia, care ne apartin noua numai in aceasta viata. Acestia se nasc destul de des degenerati, asa ca ei nu ajung spre cinste tatalui; pe voi v-am ales eu, fara mijlocire, spre a va iubi. Aceia sunt iubiti cu oarecare necesitate naturala si nu este aceasta o invatatoare proprie pentru iubirea durabila. Voi sunteti iubiti pe temeiul sentintei, care leaga o puternica cauza de dragoste cu puterea de dragoste, adica pe acestea: a incerca pe care vrem sa-i iubim si a iubi pe care i-am ales” (De officiis, I, VII, 24; PL 16, 30). 

Se poate vedea exprimata, in acest fragment, paternitatea spirituala a Sfantului Ambrozie, in calitatea sa de episcop, prin cuvintele Sfantului Apostol Pavel. Infierea duhovniceasca este pusa aici in legatura cu preotii hirotoniti de el, intocmai ca Sfantul Apostol Pavel asupra credinciosilor convertiti de acesta. 
Parintele, ca si fiii duhovnicesti nu sunt datori numai cu iubire reciproca, ci si cu rugaciune unul pentru altul. Astfel, Sfantul Ambrozie, adresandu-se episcopului Felix de Como, unul dintre ucenicii lui, ii aminteste: 

„Noi vom urmari in rugaciunile noastre ziua sfintirii tale, iar tu n-o sa uiti de noi in rugaciunile tale. Duhul nostru te va insoti. Cand vei intra in al doilea cort, care se numeste Sfanta Sfintelor (Ies XXVI, 35), sa ne duci cu tine, dupa datina noastra. Cand arzi acea tamaie de culoarea aurului sa nu ne lasi, caci ea este aceea care, aprinsa in al doilea cort, conduce catre cele ceresti rugaciunea ta plina de intelepciune” (Ep. 4, 3; PL 16, 889, in PSB, vol. 53, p. 36). 
Pe preotii sai ii vrea in slujba Domnului, pentru ca el i-a ales, el i-a facut fiii sai. El se simte responsabil de sufletele lor si aceasta pentru ca incearca sa-i fereasca de vicii, recomandandu-le observarea datoriilor in iubire unul fata de altul: 

„Sa fie intre voi pacea care covarseste orice minte omeneasca. Iubiti-va unii pe altii! Nimic nu este mai binefacator decat dragostea, nimic mai placut decat pacea. Voi insiva stiti ca inaintea tuturor, pururea v-am iubit pe voi si inca va iubesc. Ca fii ai unui singur parinte, sa va imbratisati in dragoste cu adevarat frateasca” (De officiis, II, XXX, 155; PL 16, 146).