DESCRIERE
Pr. Visarion ALEXA - Ortodoxia, antidot al sufletului intristat
Mangaiere in vremuri tulburi
Editura Doxologia, 2020
Extras/ Introducere – Totul e atat de fragil, incat de nimic nu ma pot agata decat numai de Dumnezeu...
Acestea sunt cateva dintre framantarile si durerile mele, dar si ale tinerilor care ajung in fata mea si care imi spun : „Parinte, ma rog, dar tot ma doare sufletul! Aprind lumanari, si tot ma doare!” Si eu ii spun: „Dragul meu, si pe mine ma doare! Am pornit in cautarea Lui si nu vom avea liniste pana nu-L gasim. Ce pot sa fac este sa te tin de mana. Suntem doi indurerati, mergand catre aceeasi Tinta, pe aceeasi Cale. Nu va fi usor, nu va fi repede, dar odata ce-L vom descoperi, nu ne va mai trebui altceva...”
Sunt preot intr-un cartier aflat la margine de Bucuresti, acolo unde omul coboara din bloc si, in drum spre piata sau spre magazinul din coltul blocului, intra si-n biserica sa aprinda o lumanare. Gasindu-ma acolo, isi exprima dorinta ca eu sa-i explic atunci, pe loc, ce-i Ortodoxia.
Ma gandesc, asadar, tot timpul: „Doamne, cum sa sintetizez eu doua mii de ani de crestinism, de teologie adanca, de filozofie crestina – de filozofie antica, pentru ca haina filozofiei crestine este filozofia antica. Cum sa sintetizez eu coborarea lui Dumnezeu pe pamant in cinci minute, cum sa-i spun eu omului din fata mea cat de important este sa-l lase pe Dumnezeu sa incapa in viata lui?” Uneori mi-e imposibil si sunt convins ca recitarea unei formule dintr-o carte nu ar ajuta foarte mult. Ce poate spune insa Biserica unui om contemporan? Care este mesajul preotului pentru tanarul zilelor noastre care se indreapta spre Biserica atunci cand il doare sufletul, atunci cand este coplesit de tristete?
