Oliver SACKS | Unchiul Tungsten: Amintiri dintr-o copilarie chimica

DESCRIERE

Oliver SACKS    |    Unchiul Tungsten: Amintiri dintr-o copilarie chimica

HUMANITAS, 2017

Traducere din engleza de Miruna FULGEANU

||||

Extras din primul capitol – Unchiul Tungsten

Multe din amintirile copilariei mele sunt strans legate de metale: de la bun inceput, ele au parut sa-si exercite forta asupra mea. Ieseau in evidenta, izbitoare in comparatie cu eterogenitatea lumii, prin luciul lor, stralucirea caracteristica, culoarea argintie, prin netezime si greutate. Pareau a fi reci la atingere si rasunau cand le loveai.

Adoram galbenul si greutatea aurului. Mama obisnuia sa-si dea jos verigheta de pe deget si sa ma lase s-o tin putin in mana, in timp ce-mi spunea ca e indestructibila si nu se oxideaza niciodata.

„Simte cat de grea e!” adauga. E mai grea decat plumbul.

Stiam ce e plumbul, fiindca pusesem mana pe tevaraia grea si moale pe care o lasase in urma, intr-un an, instalatorul. Si aurul e moale, imi spunea mama, asa ca de obicei e combinat cu alt metal pentru a-l face mai dur.

La fel stateau lucrurile si cu cuprul – oamenii il amestecau cu cositor pentru a produce bronz. Bronz! – cuvantul in sine suna ca o trompeta pentru mine, deoarece bataliile insemnau ciocnirea viteaza a bronzului cu bronzul, a sulitelor de bronz cu scuturile de bronz, ca scutul maret al lui Ahile. Sau se putea face un aliaj de cupru si zinc, spunea mama, pentru a obtine alama. Fiecare dintre noi – mama, fratii mei si cu mine – avea cate o menora din alama, pentru Hanuka. (Tata avea una de argint.)

Cunosteam cuprul, culoarea rosiatica si lucioasa a ceaunului mare de cupru din bucataria noastra – dat jos doar o data pe an, cand se coceau gutuile si merele padurete din gradina, iar mama le fierbea ca sa faca peltea.

1639 (5)