DESCRIERE
INTRU SLAVA SFINTEI SI CELEI DE O FIINTA SI DE VIATA FACATOAREI SI NEDESPARTITEI TREIMI
NOUL TESTAMENT CU PSALMII
PUBLICATA CU APROBAREA SFANTULUI SINOD SI CU BINECUVANTAREA PREAFERICITULUI PARINTE DANIEL, PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE
EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC SI DE MISIUNE ORTODOXA, BUCURESTI – 2019
||||
Cuvant inainte/ e x t r a s
„Toate sa le cercetati si sa le cautati in Sfintele Scripturi, si, gasind acolo adevarata bogatie, pe aceasta sa o vanam, ca astfel sa ne bucuram si de vesnicele bunatati.”
Sfantul Ioan Gura de Aur
(Talcuiri la Epistola a II-a ctare Corinteni, Omilia XIII)
Traducerea Sfintei Scripturi in limba proprie a fiecarui popor a constituit inca din vechime o preocupare deosebita a Bisericii, pentru ca mesajul evanghelic sa poata fi impropriat cu fidelitate de fiecare credincios in parte. Sa ne aducem aminte ca Sfantul Duh, la Sarbatoarea Cincizecimi, a sfintit limbile neamurilor, facandu-le vase vrednice sa primeasca si sa marturiseasca pe Dumnezeu-Cuvantul in specificitatea cuvintelor lor. Pentru aceasta, inca din primele secole, traducerea Sfintei Scripturi in diferte limbi a fost inteleasa ca o lucrare principala a Bisericii, prin care Cuvantul lui Dumnezeu se facea accesibil fiecarui popor, in propriul sau grai.
Tiparirea Noului Testament de la Balgrad (Alba Iulia, 1648) a pornit dintr-o necesitate launtrica de natura duhovniceasca si misionar-pastorala, care, alaturi de Psaltirea din 1651, se inscrie pe linia eforturilor inaugurate cu un secol si jumatate mai devreme prin textele rotacizante, prin tipariturile lui Filip Moldoveanul sau ale diaconului Coresi.
