Cantari la Chinonic, editie 2015

DESCRIERE

CANTARI LA CHINONIC, editie 2015

TIPARITE CU BINECUVANTAREA PREAFERICITULUI PARINTE DANIEL, PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE

Colectie intocmita, revizuita si completata de Pr. prof. dr. Nicu MOLDOVEANU

Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, Bucuresti – 2015

||||

Prefata/ e x t r a s

Cuvantul chinonic (chenonic) provine din adjectivul grecesc [...] (referitor la comuniune), de unde [...], care inseamna cantarile executate la strana spre sfarsitul Liturghiei, cand se impartasesc (se cumineca) clericii si credinciosii.

Chinonicele sunt: duminicale, pentru toate cele opt glasuri bisericesti; saptamanale, adica pentru fiecare zi a saptamanii, si praznicale, pentru toate sarbatorile din cursul anului bisericesc. Cartea de muzica bisericeasca ce le cuprinde se cheama Chinonicar.

In Biserica Ortodoxa Romana se pastreaza, alaturi de termenul grecesc (chinonic), si cel slav (priceasna).

De aceea, in Transilvania si Banat chinonicul se numeste priceastna sau priceasna de la slavonescul priceastenic (comuniune, cuminecare cu Preacinstitele Taine, cu Sfantul Trup si Sfantul Sange al Mantuitorului Iisus Hristos), venind de la verbul priceastiti (a fi partas, a comunica, a se cumineca). Volumul in care sunt cuprinse se numeste Pricestniar (vezi articolul nostru din Dictionarul de termeni muzicali, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1984, retiparit in 2008, p. 112).

Chinonicul putea fi alcatuit, in vechime, dintr-un psalm intreg ce se canta antifonic de catre cantaretul  sau grupul de cantareti si credinciosi din strana dreapta si din strana stanga.

Ceva mai tarziu a fost redus la un singur verset, dar dezvoltat melodic, asa incat era socotit cantare de sine statatoare si se intindea pe o pagina, doua sau trei.