Naziran impreuna cu Celia MERCIER | Arsa cu acid

DESCRIERE

Naziran impreuna cu Celia MERCIER    |    Arsa cu acid

POLIROM, 2020

Traducere de Nicolae CONSTANTINESCU

||||

Prolog/ e x t r a s

„Intra, tanara e aici.” Mi-e putin teama cand patrund in camera. Ne aflam la sediul Acid Survivors Foundation din islamabad, ONG care ingrijeste si reabiliteaza victimele atacurilor cu acid. Am fost avertizata. Naziran, tanara care ma asteapta, a suferit arsuri inspaimantatoare.

Am realizat mai multe reportaje despre aceste femei desfigurate, arse cu acid sau kerosen, am mai vazut fete cu trasaturi topite sau diforme, trupuri martirizate, in agonie pe paturi de spital jegoase, printre muste. Dar nu m-am putut obisnui niciodata cu asa ceva.

Imi promisesem sa nu ma las impresionata, nu voiam ca tanara sa-mi simt stanjeneala. Ma pregatisem. Totusi, in fata acelei femei fara chip, mi-am retinut o miscare de spaima. Violenta atroce pe care o suferise i se citea pe trasaturi. O violenta incredibila, abjecta si ireversibila. Ochii, nasul si buzele ii disparusera. Fata ei nu mai exista. Dupa trecerea socului initial, i-am strans mana si m-am asezat langa ea. Naziran voia sa-si spuna povestea si trebuia s-o ajut. Impreuna cu traducatoarea mea, am petrecut astfel cateva saptamani ascultand-o, punandu-i intrebari si imbarbatand-o cand lacrimile incepeau sa i se rostogoleasca pe obraji. De la o zi la alta, se contura viata uluitoare a acelei taranci simple dintr-un sat pierdut in Punjab. Am descoperit-o pe tanara vioaie si sensibila care traia in spatele acelei masti de carne supusa supliciului.