Martin Heidegger Adevarul despre caietele negre

DESCRIERE

Friedrich-Wilhelm VON HERRMANN, Francesco ALFIERI

Martin Heidegger – Adevarul despre caietele negre

Editura Ratio et Revelatio, 2021

Seria Epoche – coordonata de Iulian APOSTOLESCU

Pefata de Arnulf HEIDEGGER

Postfata de Hermann HEIDEGGER

Traducere de Paul Gabriel SANDU, Dragos GRUSEA si Alexandru BEJINARIU

Pret 57,00 Lei

Extras – pp. 19-20

Pasajele privitoare la evrei din cele trei volume amintite mai devreme nu demonstreaza nici „antisemitismul onto-istoric” al lui Heidegger, nici vreo alta forma de antisemitism. Ne vedem nevoiti sa mai spunem inca o data: tonul critic folosit de Heidegger in acele pasaje este prelungirea criticii modernitatii din perspectiva istoriei fiintei. Gandirea onto-istorica a lui Heidegger nu are nimic de a face cu o gandire ideologico-politica; privita sub unghiul provenientei sale conceptuale, ea nu este altceva decat o gandire speculativ-fenomenologica. Cine vrea sa o inteleaga si sa o interpreteze intr-un alt fel demonstreaza ca nu este capabil sa priveasca dintr-o perspectiva speculativa dimensiunea onto-istorica a gandirii, nascuta din transformarea gandirii hermeneutico-fenomenologice a ontologiei din Fiinta si timp, si nu este capabil nici sa paseasca pe urmele acestei gandiri.

De la inceputurile sale (1916), gandirea lui Martin Heidegger a fost cat se poate de straina oricarui tip de gandire biologico-rasiala. Domeniul ei de interes a ramas decenii de-a randul neschimbat. Intrebarea care a calauzit aceasta gandirea fost intrebarea privitoare la viata factica si la caracterul ei dinamic, care a fost mai apoi conceputa ca existenta (Dasein) factica si discutata sub aspectul raportului ei transcendental fata de starea de deschidere ca adevar al fiintei si ca fiinta-aici (Da-sein) in raportul sau evenimential (ereignet) cu adevarul fiintei ca survenire care o vizeaza.

Extras – p. 20

In volumul 97 el vorbeste (Martin Heidegger, nnLB), de exemplu, despre „agitatia iresponsabila pe care a raspandit-o Hitler in Europa”, despre „nebunia criminala a lui Hitler” si constata, de asemenea, ca „multi <<intelectuali>> nu au remarcat imediat in 1933 caracterul criminal al lui Hitler”.