Mario VARGAS LLOSA | Elogiu mamei vitrege

DESCRIERE

Mario VARGAS LLOSA    |    Elogiu mamei vitrege

HUMANITAS, 2011

Traducere din spaniola de Gabriela IONESCU

||||

Labirint de iubire/ e x t ra s

La inceput n-o sa ma vezi, nici n-o sa intelegi, dar trebuie sa ai rabdare si sa privesti. Perseverent si fara prejudeacati, cu libertate si dorinta, sa privesti. Cu fantezia avantata si sexul predispus – de preferinta, in teaca -, sa privesti. Aici se patrunde ca o novice intr-o manastire de calugarite ori ca un iubit in pestera iubitei: cu hotarare, fara calcule 4meschine, daruind totul, necerand nimic si, in adanacul sufletului, cu certitudinea ca asta este pentru totdeauna. Numai cu aceasta conditie, incet, incet, suprafata de intunecate nuante de purpuriu si violet va incepe sa se miste, sa faca ape, sa recapete sens si sa se dezvaluie drept ceea ce este cu adevarat: un labirint de iubire.

Figura geometrica din zona centrala, chiar in mijlocul tabloului, aceasta silueta plana de pahiderm cu trei picioare este un altar, un sanctuar sau, daca spiritul tau face alergie la simbolismul religios, un decor de teatru. Tocmai s-a incheiat oficierea unei ceremonii atatatoare, cu reverberatii delicioase si crude, iar ceea ce vezi sunt vestigiile si urmarile ei. Stiu pentru ca eu am fost fericita victima; deopotriva inspiratoarea, actrita. Aceste pete de roseata de pe labele diluvianei fapturi sunt sangele meu si sperma ta care tasnesc si ingheata. Da, viata mea, ceea ce zace pe piatra  de ceremonie (sau, daca preferi, ornamentul prehispanic), creatura vascoasa de rani ticaloase si membrane plapande, de cavitati negre si glande care supureaza cenusiu, sunt eu insami. Intelege-ma: eu, vazuta de dinauntru si de jos. Cand tu ma parjolesti si ma vlaguiesti. Eu, erupand si revarasandu-ma sub atenta privire desfranata de barbat care a oficiat cu eficienta si, acum, contempla si filozofeaza.