Marele vestiar de Romain Gary

DESCRIERE

Romain Gary

Marele vestiar

Traducere de Adina Dinitoiu

Editura Humanitas, 2021

Extras/ Prima parte/ Ratonii/ I
Dl. Jean, zis si „Marius”, purta o basca, o scurta de piele si bocanci zdraveni. Avea ochi caprui frumosi, putin tristi si mesteca mereu un fir de iarba, cu un aer visator. Purta pe piept numeroase decoratii: crucea de razboi 1914-1918, crucea de razboi 1939-1940, medalia Rezistentei, cea a combtatntilor voluntari, Recunostinta franceza – atarnau toate pe scurta lui de piele si faceau zgomot cand mergea cu pas grabit. Nu l-am cunoscut bine - veneam din Veziers pentru a participa la inmormantarea tatalui meu si urma sa plec, cincisprezece zile mai tarziu, la Paris -, dar parca asa il vad si acum: cu firul de iarba in coltul buzelor si cu mitraliera sub brat – o lua peste tot cu el de cand soldatii FFI primisera ordinul de a depune armele. Dupa inmormantare, am facut o plimbare in cimitirul Vieuxgue.
„Nu va faceti griji pentru mine, i-am spus. O sa ma descurc.”
Dl. Jean a clatinat din cap.
„Tatal tau n-a prea avut noroc”, a zis el.
„Nu prea”, i-am raspuns.
„Sa cazi asa, in ultima zi... Eram langa el. As fi putut sa fiu eu in locul lui.”
„Ghinion”, am repetat.
A suspinat.
„Tatal tau a fost un erou.”
Vocea i-a tremurat putin. Avea un puternic accent din Marsilia. S-a oprit si s-a intors spre mine.
„I-am promis ca o sa am grija de tine, baiete. Vrei sa vii cu mine la Marsilia? Uite, te adopt.”
 

Extras de la pag. 93

"Aveam lacrimi in ochi, abia puteam suporta.O luam pe Josette in brate si o tineam asa indelung., in timp ce se auzea muzica, publicul se ridica deja si cortina cobora peste noi...Ma trezeam atunci in fata afisului, ma scuturam, imi ridicam gulerul hainei si ma indepartam incet, impreuna cu Roxane, care venea abatuta in urma mea. Nu stiam inca prea bine daca urma sa fiu un mare actor sau un gangster celebru, dar era evident ca primul lucru pe care trebuia sa-l fac era sa merg in America."