LI MIE’ FOLL’ OCCHI – RIME/ NEBUNII OCHI AI MEI – RIME de Guido CAVALCANTI

DESCRIERE

Guido CAVALCANTI

LI MIE’ FOLL’ OCCHI – RIME

NEBUNII OCHI AI MEI – RIME

HUMANITAS, 2021

COLECTIA BIBLIOTECA ITALIANA – Colectie bilingva coordonata de Smaranda BRATU ELIAN si Nuccio ORDINE

Traducere din italiana, cronologie, si note de Oana SALISTEANU

Prefata de iorgio INGLESE

Extras/ Prefata

Guido al lui Cavalcante de’ Cavalcante merita sa fie considerat cel mai mare poet italian al veacului al XIII-lea. O spune chiar Dante, in contextul actului de umilinta la care sunt supusi cei atinsi de pacatul trufiei, in cantul XI ala Purgatoriului: „Credea si Cimabue ca-n pictura / e neintrecut, dar Giotto azi, sa stii, / i-umbreste faima si i-o-neaca-n zgura. / al limbii nimb; si poate-i viu cel care / pe amandoi din cuib ii va goni” (trad. rom. Eta Boeriu)

Consideratiile legate de pozitia lui Cavalcanti in literatura florentina a ultimului sfert al secolului al XIII-lea trebuie sa porneasca de la doua date. Cea dintai este marturia lui Dante (din Vita Nuova / Viata Noua III, 9) ca Guido, inca din 1283, este unul dintre „faimosii trubaduri” ai Florentei. Cea de-a doua insa marcheaza excluderea sa aproape in totalitate din manuscrisele dedicate liricii de la sfarsitul acelui veac: exceptiile confirma justetea unei atari eliminari, intrucat privesc doua compozitii (Fresca rosa novella / Roza imbobocita si Bilta di donna / Gratia femeii) de o mai putin pronuntata individualitate poetica, ci mai degraba conforme unei variante fidele gustului poetic predominant al epocii si atribuibile lui Bonagiunta Orbicciani sau Giacomo da Lentini.