DESCRIERE
Jean BIES | Athos. Muntele transfigurat
DEISIS – Sibiu, 2006
Traducere – Maria-Cornelia ICA jr
Postfata Maria-Cornelia si Ioan I. ICA jr
||||
Extras din primul capitol – Panorama
Arktos, Dysis, Anatole, Mesembria
Imbogatindu-se in fapte duhovnicesti tot mai inalte, calatoria noastra la Muntele Athos pare sa se fi insotit in elanul sau cu insasi forma muntelui: punctul ei culminant se situeaza la punctul culminant al acestuia.
Plecati de la Marea Lavra in acea dimineata de 5 august, Jean-Toussaint si cu mine tocmai atingeam varful Athosului. In singuratatea stancoasa in care ajunsesem se afla un refugiu spre care ne-am indreptat. Urcusul fusese greu. Mergeam incet cu bastonul in mana si cu bagajele in spate. Niciodata ziua nu ni s-a parut sa cuprinda mai multe zile intr-una singura, pana intr-atat desteptarea noastra matinala, marsul fortat, dupa ce Haralamb ne parasise, si absenta oricarei hrane facusera din trupul nostru o lunga oboseala.
Amiaza. Soarele nu se misca mai mult decat in ziua lui Iosua. Daca am fi indraznit sa aruncam o privire in jos, am fi vazut marea furioasa; dar din inaltimea pantelor abrupte, a piscurilor ametitoare, nu mai puteam distinge decat faptul ca se umfla in jurul recifelor ca o placinta azurie care creste in cuptor. Sub noi pantele coboratoare ale Athosului isi revarsau din toate partile splendoarea. Deasupra stralucea varful muntelui Carmel. Aerul se rarefiase pe masura ce urcam. Doar cerul si o deplina tacere infasurau acum spaima noastra. Cerul varfurilor, in care nu se mai petrece nimic, parea sa aspire vidul in jurul nostru: la aceasta altitudine orice viata inceteaza, fulgerata pe loc de albastru. Nu mai simteam decat zvacnetul ritmic al sangelui in tample, iar in spatiul inconjurator un fluierat mai ascutit decat arcusul pe coarda.
