Intoarcerea in Tibet, Heinrich Harrer

DESCRIERE

HEINRICH HARRER | INTOARCEREA IN TIBET

Continuarea bestsellerului Sapte ani in Tibet

Traducere de ORLANDO BALAS

POLIROM, 2016

Extras din capitolul Milarepa – primul poet al muntilor

Aici in Himalaya a trait si a scris unul dintre cei mai minunati poeti ai muntilor din intreaga lume.Este probabil cel mai important si mai cunoscut sfant al Tibetului. A trait in secolele al XI-lea si al XII-lea, in mai multe pesteri intre muntele Everest si Dhaulagiri, iar daca il vedem in picturi thangka sau in gravuri in bronz, il recunoastem imediat dupa mudra lui, dupa pozitia mainii si a degetelor. Cu mana dreapta la ureche, isi asculta vocea interioara, in timp ce in mana stanga tine un bol cu spanac si urzici, singura lui mancare.

Biografia lui Milarepa, pe care a dictat-o la batranete unuia dintre discipolii sai, este o capodopera a prozei tibetane. Ea spune mai multe despre viata, simtamintele si gandirea poporului tibetan decat orice alt text.

 [...] Dupa ce am evadat din lagarul indian, Peter Aufschnaiter si cu mine am trecut pe langa o manastire sapata in stanca in apropierea satului Kyirong Dzong. Ne-a impresionat puternic felul in care mai multe temple rosii si chilii atarnau, agatate de stanca, la doua sute de metri deasupra vaii. Am urcat versantul abrupt, amenintat de avalanse, si am savurat din nou panorama minunata a Himalayei. Am intalnit cativa calugari si calugarite si am aflat de la ei ca aceea era manastirea lui Milarepa, care a trait acolo in urma cu opt sute de ani. Manastirea se numea Trakar-Taso, ceea ce inseamna “Stanca alba a dintelui de cal”. Ne puteam da seama foarte bine ca imprejurimile incantatoare si pozitionarea unica erau parca anume create pentru a predispune un cuget sensibil la meditatie si la poezie. Ne-a venit foarte greu sa ne despartim de acel loc. Si ne-am propus sa revenim dupa ce vom fi facut schite cu diverse alte manastiri. In urma cu ceva vreme am intalnit in timpul unei ture de trekking in Langtrang, in Himalaya din nordul Nepalului, oameni din Kyirong care traisera odinioara in apropierea manastirii. Erau refugiati si mi-au povestit ca sihastriile lui Milarepa nu au fost distruse, caci atunci cand hoardele comuniste au coborat din Dzonga Dzong pentru a darama si manastirile din Kyirong, de exemplu celebra Samtenling, si-au asezat tabara in vale, la poalele manastirii lui Milarepa, hotarate sa porneasca actiunile de demolare a doua zi dimineata. Peste noapte a venit insa o furtuna si a inundat campia. Riul a iesit din matca si chinezii nu au reusit sa depaseasca acest obstacol, astfel ca Trakar-Taso a fost salvata prin interventie divina.

 [...] Un imn de lauda a vietii de sihastru in Himalaya (al lui Milarepa, n.n., LB) se numara printre poeziile mele favorite:

“O, tu, sihastrie din singuratatea muntelui,/ loc in care minunatele jina ii ating pe cei iluminati,/ meleag unde adasta barbatii cei sfinti,/ loc unde singurul om sunt eu!/ Stanca rosie Chonglung, cuib de vulturi,/ deasupra ta se strang ai Sudului nori,/ dedesubt serpuiesc riuri in repede curgere,/ in vazduh se-nvarte in zbor vulturul plesuv;/ sute de soiuri de arbori fosnesc in padure,/  maiestuosi se apleaca in dans leganat;/ albinele isi zumzaie cantul: Khorroro,/ florile imprastie arome din Chillili,/ pasarile ciripesc armonios: Kyurruru,/ pe aceasta stanca rosie Chonglung pasari si pasarele isi incearca maiestria aripii,/ maimute si maimutele se intrec in salturi,/ cerbul si caprioara se intrec in alergat;/ eu, Milarepa, imi exersez agerimea spirituala,/ agerimea spirituala si sfintenia interioara mi le exersez;/ cu zeul local al sihastriei/ sunt in pasnica armonie./ Monstri fantomatici care v-ati adunat aici,/ beti sucul dragostei si al indurarii,/ si plecati de aici, fiecare la locul lui!”