DESCRIERE
Elena ENE D. VASILESCU - Icoana si iconari in Romania: cat Bizant, cat Occident?
Editura Trinitas, Iasi – 2009
Tiparita cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului TEOFAN, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei
Extras din Introducere
Cartea de fata analizeaza modul in care traditia Bisericii Ortodoxe cu privire la pictura de icoana si fresca s-a manifestat de-a lungul istoriei tarii noastre, cu accent special pe perioada cuprinsa intre a doua jumatate a secolului al XIX-lea si contemporaneitate. Fenomenul romanesc al picturii de icoana este prezentat in contextul politic-cultural intern si extern. Se cerceteaza si daca si in ce fel icoanele zilelor noastre (inca) se mai potrivesc conceptiei iconografice bizantine, iar daca asa stau lucrurile, in care din variantele ei.
Se stie acum ca pictura de icoana in Imperiul Bizantin a cunoscut perioade de alternanta a stilului abstract, auster, in care fetele sfintilor nu reflecta nici o patima omeneasca, si perioade caracterizate printr-un stil de pictura naturalist, cum a fost, de pilda, secolul al XI-lea. Unele icoane icoane din secolul al VI-lea din Manastirea Sfanta Ecaterina, Sinai (de exemplu cea de mai jos, fig. 1) si celebrul mozaic ce o reprezinta pe Maica Domnului in absida Bisericii Sfanta Sofia din Constantinopol, despre care se va vorbi in capitolul al III-lea – ambele lucrate in maniera naturalista practicata uneori si in prezent – dovedesc aceasta alternanta, si uneori coexistenta, abstractie-naturalism in pictura de fresca si icoana.
Aceste exemple contrazic conceptia larg raspandita ca icoanele si frescele bizantine sunt exclusiv reflectii ale unor forme „intepenite” sau concretizari ale unui proces de „dematerializare” sau chiar deformare anatomica a corpului persoanei sfinte pictate.
