Gabriel LIICEANU | Jurnalul de la Paltinis. Un model paideic in cultura romana

DESCRIERE

Gabriel LIICEANU    |    Jurnalul de la Paltinis. Un model paideic in cultura romana

HUMANITAS, 1991, 2017

Editie aniversara – 30 de ani

||||

Extras din capitolul Gabriel Liiceanu si Jurnalul de la Paltinis

Asa, de pilda, discipolul isi intreaba dascalul de ce nu acorda mai mult loc problemei mortii. Intrebare... „proasta”. Sau de ce trebuie neaparat „sa scriem carti”. Alta intrebare... „proasta”. Raspunsul lui Noica este, bineinteles”, frumos: „A scrie carti inseamna a comunica cu departele tau si a deveni constiinta lui mai buna. Ce sunt cartile omenirii daca nu constiinta noastra mai buna. Ce este Eminescu daca nu constiinta mai buna a romanilor? Si ce altceva imi pot dori daca nu sa devin constiinta mai buna a celor care-mi urmeaza, a departelui meu in timp?” Si totusi, parca mai presus de raspunsul Invatatorului as pune intrebarea ucenicului. Pentru ca prin aceasta intrebare este silit sa-si „dea sufletul” exprimandu-se intr-un registru respins de el cu incapatanare: registrul eticului. „Prostia” intrebatorului e, in fond, nedumerirea esentiala ce tulbura apele, seninatatea suspecta a filozofului. „Prosteste” sta si Kierkegaard (prietenul numai al lui Liiceanu, nu si al lui Noica) in fata lui Dumnezeu. „Prosteste” profetizeaza si Nietzsche. Lui Noica nu-i plac insa profetii. N-au „logica”... Si din cand in cand Liiceanu isi pierde logica. Noica il cearta „parinteste”, acordandu-i increderea initiatului: „Acum, fiindca te-am ridicat in rang, fiindca ti-ai obtinut pe intru al tau, pot sa te si cert. Si-am sa te cert tocmai in numele obligatiilor pe care le ai fata de ideea ta. Trei lucruri am sa-ti reprosez: primul – ca nu esti destins. Ma rog, aici nu stiu ce este de facut. E, poate, o crispare care tine de genele tale. Al doilea – ca nu ai program. Daca te lasi sunat la telefon la 9 dimineata, inseamna ca nu ai program. Pana la ora 12 nu trebuie sa vorbesti cu nimeni. Al treilea – ca nu lucrezi destul la cantitate. Peratologia este vasta. Nu zic sa faci ca Iorga, care trecea prin treizeci de carti pe zi, dar trebuie sa lasi in spate macar o carte zilnic.”