DESCRIERE
Parintele Constantin SARBU
Exista un maine. Predici
Editura Bonifaciu, 2024
Tiparita cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului si Bacaului
Editie ingrijita la Manastirea Diaconesti
Extras/ Lamurire asupra editiei
La inceputul anilor ’70, la Biserica Sapientei, o doamna distinsa, usor incaruntita, se aseza duminica de duminica in fata, cat mai aproape de altar, si participa cu evlavie la Sfanta Liturghie. La predica ramanea nemiscata la locul ei, cu poseta incremenita la piept, atenta sa nu tuseasca, sa nu fasaie, aproape sa nu respire... Nu-i vorba, asa stateau mai toti enoriasii de la „Sapientei”, coplesiti de forta uluitoare ce se revarsa din cuvantul simplu, dar plin de har al preotului paroh. Dansa avea insa un „motiv” in plus, bine pitit in poseta: un mic casetofon uzat, cu care inregistra in taina predicile parintelui Constantin Sarbu.
Xenia Mamaliga, caci despre dansa e vorba, fost cadru universitar la Facultatea de Biologie din Bucuresti, trecuta ea insasi prin urgia inchisorilor comuniste, intelegea mai bine decat multi insemnatatea cuvintelor rostite cu insufletire de Parintele si le socotea mult prea pretioase pentru a se risipi in vazduh.
De la altar, fara ostentatie, dar si fara teama, Parintele Sarbu transa limpede „problemele spinoase” ale vremii. In „epoca maretelor infaptuiri socialiste, a infloririi stiintei si bunastarii materiale”, in bisericuta in care nu doar Xenia Mamaliga, ci si securistii ii „imortalizau” predicile, Parintele propovaduia ca „omul nu este numai materie”, ca „progresul nu l-a facut mai fericit”, „stiinta fara constiinta nu este stiinta adevarata” si „realizarile epocale n-au viata fara Dumnezeu”, ca „viata noastra nu se sfarseste aici, ci omul traieste pe pamant numai pentru a se pregati de vesnicie”. A rosti astfel de lucruri in Romania acelor ani, cand materialismul dialectic al lui Marx se preda obligatoriu in scoli, era o indrazneala care se platea scump.
