Eminescu incorect politic, Theodor Codreanu

DESCRIERE

Eminescu incorect politic, Theodor Codreanu - Editura Scara

Titlul cartii lui Theodor Codreanu (Eminescu – incorect politic, Editura Scara Print, Bucuresti, 2014, 385 p.) nu contine un semn de intrebare dubitativ, ceea ce ne demonstreaza ca autorul a dorit in chip explicit sa ajunga la cititorul virtual sensul propriu al termenilor. Ne-am luat noi mica libertate de a introduce intre cuvintele titlului o linie de pauza, cu speranta ca semnatarul volumului nu va vedea aici o lezare a dreptului de proprietate intelectuala. Dupa propria-i marturisire, criticul este la a zecea carte consacrata poetului national, ceea ce il asaza indubitabil – din perspectiva cantitativa si calitativa – intre eminescologii reputati si prolifici.

in viziunea lui Theodor Codreanu, corectitudinea politica (political correctness) este – schematizand demonstratia 

– expresia unei ideologii de dreapta, care se pronunta ritos in favoarea globalizarii, a stergerii treptate a diferentierii nationale. Altfel spus, tinta este aceea a „uciderii” nationalului, ceea ce semnifica, in epilog, a vesteji patriotismul si a face anacronica iubirea de patrie. Propozitiile comentariului sunt peremptorii si atesta faptul ca autorul nu mai are indoieli in privinta obiectivului final. Justitiar intransigent si inflexibil, Theodor Codreanu se lupta cu „globalizantii” de la noi, cu adeptii ferventi ai corectitudinii politice, cei care – stranie coincidenta! – fac valuri si din postura de detractori ai lui Eminescu: Horia Roman Patapievici, Ion Bogdan Lefter, Nicolae Manolescu, Zigu Ornea, Ioan Petru Culianu, Ioan Stanomir, Ioana Bot, Mihai Zamfir s.a. De retinut o propozitie neteda cu valente generalizatoare: „…Fanaticii corectitudinii politice domina azi constructia unitatii europene” (p. 17), care intra in rezonanta cu o fraza la fel de categorica: „…tot ce este national le sta in gat autorilor de utopii globaliste” (p. 6). De la primele pagini lectorul atent va fi frapat de dimensiunea polemica a cartii, coordonata definitorie a personalitatii criticului.

De ce este Eminescu incorect politic? Theodor Codreanu stie sa fie sarcastic atunci cand fixeaza bornele acestei teme de o importanta cruciala pentru cultura nationala. Daca poetul demasca faradelegile clasei superpuse, este incorect politic; Daca avertizeaza asupra pericolelor multiple ce pasc neamul nostru si cheama spiritul lui stefan sa ne apere (Doina), este incorect politic; Daca elogiaza trecutul si pe inaintasi (voievozi si razesi), este paseist, deci retrograd, deci incorect politic; Daca semnaleaza in publicistica-i incendiara abuzurile unor exponenti ai minoritarilor, este antisemit si xenofob, deci incorect politic; Daca demasca impostura, minciuna, fariseismul, spiritul tranzactional al functionarilor statului, este incorect politic; Daca ne avertizeaza asupra pericolelor ce ne pasc din partea imperiilor vecine (austro-ungar sau rusesc), este incorect politic; Daca deplange soarta Basarabiei si a Romaniei Mari – deci viseaza redesenarea granitelor nationale –, este incorect politic.

Dupa parerea lui Theodor Codreanu, „exista doua proiecte de construire a Uniunii Europene: unul al natiunilor, in care sa functioneze calea naturala a logicii dinamice a contradictoriului (vezi stefan Lupascu), unde omogenul si eterogenul sa se afle in plina stare T, in semiactualizare si semipotentializare, iar al doilea este fundat pe ideologia corectitudinii politice in care, paradoxal, eterogenul (ca multiculturalism artificial) ar «omogeniza» Europa prin suprimarea diversitatilor nationale” (p. 17).

O buna parte a studiilor cuprinse in acest volum radiografiaza atent starea si evolutia eminescologiei si inregistreaza contributiile cu adevarat semnificative. „Un veritabil eveniment in eminescologie – scrie cu satisfactie Theodor Codreanu – l-a constituit, in anul centenar, aparitia in seria «Romani in istoria universala» (datorata Universitatii Al.I. Cuza, din Iasi) a volumului Eminescu: Sens, timp si devenire istorica, ingrijit de Gh. Buzatu, stefan Lemny si I. Saizu (Iasi, 1988 – anul de pe coperta, dar cartea s-a difuzat in 1989). in cele 1076 de pagini se cuprind doua sectiuni masive: o antologie a textelor eminesciene privind istoria si studii eminescologice, parte dintre ele retipariri ale unor texte clasice, parte contributii inedite, majoritatea remarcabile si ilustrand nivelul actual la care a ajuns exegeza operei acestui «uomo universale» al culturii romanesti” (p. 47).