Dinu PILLAT | Tinerete ciudata si alte scieri

||||

Extas din Partea a II-a – Jurnalul unui adolescent

Dedicatie:

Lui Geo (Dumitrescu, nnLB) – colegul de facultate pe care-l iubesc si stimez poate cel mai mult -, calduroasa prietenie a unuia din tovarasii lui de vis si galceava de la memorabilele sedinte ale Albatrosului. Fie ca aceste randuri sa-ti aminteasca candva de autorul lungului si pisalogului Jurnal de adolescenta.

Dinu Pillat (1940)

In orasul cenusiu, zilele toamnei si-au inceput procesiunea cu grava lor melancolie.

Totul este la fel ca inainte.

Numai Soseaua si gradinile publice poate au ruginit. Cantecul flasnetelor suna poate mai sfasietor in nostalgia sa. Lumina este poate mai altfel, mai blanda, mai catifelata, mai aproape de suflet.

Incolo, totul este la fel ca inainte.

Toamna imi sugereza totdeauna un straniu indemn la plecare.

Simt in suflet urletul prelung al vaporului care porneste din port.

Diminetile, in clasa, ma uit mereu pe fereastra. Am atunci senzatia inabusitoare ca sunt inchis intr-o cusca.

Dupa-mesele nu pot sta in casa. Ma plimb pe strazi, la intamplare.

Trec si prin cate un parc. Un licean s-a legat de o guvernanta. Intr-un boschet se saruta doi indragostiti. Pe alta banca, o eleva si un tanar stau mana in mana. In jur, frunzele mor linistit.