Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului - Sfantul Munte Athos

Dinu PILLAT | Asteptand ceasul de apoi - roman

0 opinii / Scrie o opinie
  • 33,80 lei

ne puteti contacta si la: 0751 166116

DESCRIERE

Dinu PILLAT    |    Asteptand ceasul de apoi     roman

HUMANITAS, 2010

Seria de autor DINU PILLAT

Prefata de Gabriel LIICEANU

Editie ingrijita de Monica PILLAT

||||

Extras din Prefata – O carte cu biografie

Nu toate cartile au o biografie. Cele mai multe se nasc din placiditatea unui destin cultural si mor fara ca Istoria, o cultura sau viata autorului sa le fi dat o viata a lor. Sunt carti sterse care, uneori neinsemnand nimic nici prin ele insele, inseamna cu atat mai putin prin ceea ce li s-a intamplat. Si invers, asa cum exista destine umane tumultoase, exista si carti care se instaleaza dintru inceput in orizontul riscului si al aventurii, amenintate sa nu vada „lumina tiparului” sau asteptand sa fie descoperite dupa ce autorul lor a disparut. Sunt carti care „isi asteapta ceasul de apoi”.

Caci asta este uimitor in cazul romanului Asteptand ceasul de apoi: biografia lui intretine o stranie relatie cu titlul insusi, acesta parand ca se incapataneaza sa se rabata, dincolo de lumea din carte, asupra cartii insesi. Cartea pleaca in lume, isi croieste drumul ei, se ascunde in cotloanele Istoriei, dispare o vreme si reapare cand nimeni nu se mai astepta sa o revada. Ea are „ceasul ei de apoi”, cel in care reinvie, dupa ce timpul istoriei, care o nascuse si apoi o condamnase la moarte, si-a atins capatul.

Iata, refacuta sub forma a zece secvente, biografia cartii lui Dinu Pillat, neindoielnic cea mai bulversata din intreaga istorie a romanului romanesc.

Prima secventa. In conacul parintesc de la Miorcani, din nordul Moldovei, in vara lui 1948, Dinu Pillat (are 27 de ani) incepe scrierea romanului Vestitorii, care, ulterior, va primi titlul Asteptand ceasul de apoi. Pe 2 octombrie 1948, Dinu Pillat ii scrie lui George Calinescu o scrisoare care marcheaza, imediat dupa ce actul nasterii s-a consumat, sentimentul gestului implinit ca „plenitudine a creatiei”. Autorul se simte epuizat, golit. Isi priveste creatia. I se pare frumoasa. Nu stie ce soarta i-a fost harazita. Dar venirea ei pe lume trebuie anuntata. Si cui altcuiva in primul rand daca nu lui Calinescu, celui care, fiind „parintele spiritual” al autorului, facuse cu putinta nasterea noii fiinte?

SPECIFICATII

An aparitie 2010