Cuvantul la Sfanta Lumina (Boboteaza). Cuvantul la Cincizecime. Cuvantul 37

DESCRIERE

Cuvantul la Sfanta Lumina (Boboteaza). Cuvantul la Cincizecime. Cuvantul 37 , Sfantul Grigorie Teologul - editrua Institutul Biblic Sfantul

Ierarh Grigorie Teologul (329‐390), cunoscut si ca Grigorie de Nazianz, a fost episcop al Constantinopolului intre anii 379‐381, perioada in care s‐a luptat in aprige dispute teologice cu arienii, cu noii eretici macedonieni, cu adeptii lui Sabelie si cu diferiti gnostici. In mijlocul atator evenimente, Sfantul Grigorie a gasit timpul necesar pentru scrierea unor lucrari teologice, unice prin profunzimea lor, de o inalta acuratete dogmatica, din care ingrijitorul editiei de fata a ales trei Cuvantari , pe care ni le ofera din greaca veche. In „Cuvantul la Boboteaza” este in special prezentata tema Botezului Domnului, cat si botezul crestinului in numele Sfintei Treimi.

Omilia Sfantului Grigorie contine o polemica legata de misteriile si mitologia greaca carora le arata lipsa de substanta si, demonstrand ca „sunt vrednice de trecut sub tacere”, le ironizeaza cu finete; la fel procedeaza autorul si cu mitologia egipteana. In continuare, pe cei ce s‐au lepadat de inselarea idoleasca, sfantul ii indeamna astfel: „sa venim de la contemplatie si sa sfarsim in frica” si astfel „vom avea si pazirea poruncilor”. Cei care s‐au pregatit pentru Sfantul Botez trebuie sa ia aminte la felul cum se apropie de aceasta Sfanta Taina caci „Unul si Acelasi Cuvant este si infricosator prin firea Sa catre cei nevrednici”.

Mai adauga sfantul: „Hristos Se lumineaza, impreuna cu el sa ne scufundam, ca si noi dimpreuna cu El sa ne ridicam”. Iisus se boteaza; mai inainte de toate trebuie „sa avem smerita‐cuge‐ tare, si sa propovaduim odata ajunsi la varsta desavarsita trupeasca si duhov‐ niceasca”. Sfantul se adreseaza catre cei ce vor a se apropia de Botez si nu s‐au pregatit cum se cuvine mai inainte. Acestora „nici nu li s‐a harazit o liberare sigura, prin faptuirea binelui”, afirma Sfantul Grigorie. Caci daca harul daruieste lasarea celor din trecut, atunci cu si mai multa vrednicie sa se indrepte spre cele ale evlaviei. Sfantul se intreaba de ce Hristos primeste curatirea si nevrednicii o nesocotesc? Ioan boteaza, dar de asemenea el vine si sa fie botezat de Iisus; ca si Botezatorul sa fie botezat de Iisus, pentru ca intregul Adam cel vechi sa fie ingropat in ape; si inainte de acestia si prin acestia sa se sfinteasca Iordanul.

„Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine” ( Matei 3, 14), spune faclia catre Soare. Insa Iisus Se ridica si din ape. Impreuna ridica cu Sine lumea iar cerurile se vad deschizandu‐se, care au fost inchise de Adam pentru sine si pentru urmasii sai, asa cum prin sabia de flacara valvaietoare a fost inchis Raiul ( Facerea 8, 10 s.u.). Astazi praznuim Botezul, si se cuvine sa rabdam un pic de rea‐patimire pentru Cel ce pentru noi a luat trup, S‐a botezat si S‐a rastignit. „Veniti sa filosofam cele cu privire la deosebirea botezurilor, pentru ca de aici curatiti sa ne intoarcem”, ne invita sfantul. Moise a botezat in apa si inainte de aceasta in nor si in mare ( Iesirea 14, 23).

„A botezat si Ioan, dar nu cu totul in chip iudaic; caci nu a fost doar in apa, ci si intru pocainta”; nu in intregime duhovniceste, fiindca nu adauga si „intru Duhul”. Boteaza si Iisus, desavarsit, in Duhul. Al patrulea fel de botez este cel al muceniciei si al sangelui, care nu mai este intinat de pacate ulterioare si prin aceasta este vrednic de cinstire.

Ultimul fel de botez, foarte ostenitor, spune Sfantul Grigorie, este cel al lacrimilor. „Ma inchin Datatorului si cunosc ca si eu sunt om neputincios”, spune sfantul cu smerenie, si ca „mi se va masura cu aceeasi masura cu care voi masura” ( Matei 7, 2). Iisus „a luat asuprasi durerile noastre si cu suferintele noastre S‐a impovarat” ( Isaia 53, 4). Sfantul Grigorie combate afirmatia ca nu se mai poate pacatui dupa Botez si cere dovada acestui lucru: „Niciunul dintre voi sa nu indrazneasca a spune, chiar daca are o foarte mare incredere in sine” rostind cuvintele: „Da‐te inapoi, nu te apropia de mine, caci eu sunt curat” ( Isaia 65, 5). Despre acestia sfantul teolog spune ca vor fi botezati prin foc, „care arde materia ca pe o iarba si mistuieste toata desertaciunea rautatii” si adauga:

„De nimic alta nu se bucura Dumnezeu, ca de indreptarea si mantuirea omului”. In „Cuvantul 41 la Cincizecime”, Sfantul Grigorie explica semnificatia cuvantului Cincizecime cu o limpezime desavarsita, trecand in revista semnificatia acestei sarbatori la evrei si la crestini cat si, in special, simbolistica cifrei sapte la aceiasi. Si alte cifre cinstite, insa, de eretici sunt luate in considerare. Cuvantarea este alcatuita pe ideea unei comparatii intre praznicul iudaic si noul praznic al Cincizecimii, prin care crestinii praznuiesc pogorarea Sfantului Duh in chip de limbi de foc peste Sfintii Apostoli. Praznicul sarbatoreste in acelasi timp intemeierea vazuta a Bisericii. Sfantul Grigorie descopera ca tipurile Vechiului Testament se implinesc in Noul Testament, fara insa ca ele sa fie doar forme lipsite de continut.

Tipurile veterotestamentare reprezinta o etapa reala a dumnezeiestii iconomii. La praznicul Cincizecimii, spune sfantul, cu adevarat cele trupesti ale lui Hristos primesc sfarsit iar cele ale Duhului incep. Sfantul Grigorie enumera toate evenimentele din viata lui Iisus, de la nasterea din Prea Sfanta Fecioara pana la pironirea pe Cruce, invierea si suirea la cer. Si acum „patimeste multe necinstiri si acuze, de la cei uratori de Hristos „indelung‐rabdator fiind” si, chiar si de la cei iubitori de Hristos. De sus randuieste ratiunea dumnezeiestii iconomii si potrivit judecatilor Sale carmuieste in mod intelept cele ale noastre. Duhul Sfant, insa, va veni „in chip domnesc, nici asteptand porunca”. E nevoie sa fim noi „insufletiti de Duhul si in gandire si in vorbire”, mai spune sfantul.

„Cei ce Dumnezeu Il considera pe Duhul, sunt indumnezeiti si la cugetare luminati” iar „cei care Il si numesc Dumnezeu, daca o fac in fata celor intelepti, inalti in luminare sunt”. Patima este ceva omenesc, deci „unii pe altii sa ne ajutam duhovniceste”. Sa devenim „mai curand iubitori de frati decat iubitori de noi insine”, mai spune Sfantul. „Marturisiti Sfanta Treime ca fiind o Dumnezeire”. Ne indeamna Sfantul: „Voi care aveti cele ale Duhului, pe langa acestea primiti‐L si pe Duhul, pentru ca nu doar sa va luptati, ci sa va luptati dupa lege, asa ca sa luati cununa” ( 2 Timotei 2, 5). Sfantul Grigorie continua si incheie cuvantarea dezvoltand cu maiestrie tema dumnezeirii Duhului Sfant, argumentata limpede pe baza Sfintei Scripturi, impotriva ereticilor macedonieni.

Urmeaza Cuvantul 37 „La spusa evanghelica: «Iar dupa ce Iisus a sfarsit cu‐ vintele acestea…» si cele urmatoare” , in care Sfantul Grigorie se ocupa in special de feciorie si de casnicie trimitand la prima parte a celui de‐al nouasprezecelea capitol din Evanghelia dupa Matei . Sfantul citeaza: „Se cuvine oare omului sa‐si lase femeia sa, pentru orice pricina?” ( Matei 19, 3). Apoi aduce ca raspuns cuvintele Mantuitorului: „N‐ati citit ca Cel ce i‐a facut de la inceput, barbat si femeie i‐a facut?” ( Matei 19, 3‐4). „Pe cat putem, sa‐L imitam si noi pe Hristos, ca uneori sa inchidem gura celor ce discuta cu noi lucruri fara sens”, spune sfantul. El cinsteste intelepciunea si spune ca fata de aceasta multi au o dispozitie dusmanoasa (rea), iar legea lor este partinitoare si nestatornica. „Caci pentru care motiv ei pedepsesc femeia, in timp ce pe barbat il ingaduie”, se intreaba sfantul. „Barbatii au fost legiuitorii acestor legi.

Din vremurile Vechiului Testament si pana in timpul Sfantului Grigorie Teologul, femeia era foarte aspru pedepsita atunci cand necinstea patul conjugal, in timp ce barbatul, pentru aceeasi gre‐ seala, ramanea nepedepsit. Mentalitatea ramane si in zilele noastre cam aceeasi”. Sfantul adauga, mai departe: „Buna este casatoria, dar nu pot spune ca este mai inalta decat fecioria”, indemnandu‐i totusi pe cei casatoriti sa nu se mahneasca, caci si casatoria e binecuvantata de Dumnezeu. Mai spune Sfantul Grigorie: „Casatoria nu ar fi de cinste daca nu ar aduce ca roada pentru Dumnezeu si pentru viata, fecioria”. Invataturile sale se adreseaza direct crestinilor: „Cinsteste‐o si tu pe mama ta, din care te‐ai nascut”. Apoi se refera la Maica noastra a tuturor: „Cinsteste‐o si tu pe aceea care din mama s‐a nascut, chiar daca ea nu este mama. Ea este mireasa a lui Hristos”. Atat casatoria cat si fecioria devin bineplacute lui Dumnezeu si binecuvantate de Biserica pentru ca simbolizeaza unirea sufletului cu Hristos si astfel prin virtute se infrang patimile. Aceste cuvantari, ziditoare de suflet, sunt o nepretuita comoara de intelepciune pentru crestinul ortodox si pilduitoare pentru trairea curata a credintei crestine. Bogdan Candea

Sursa: www.revistaortodxia.ro