DESCRIERE
Ceainicul fermecat si alte basme japoneze - Antologie si traducere de Raluca NICOLAE
Cu ilustratii de Radu RAILEANU
POLIROM junior, 2020
Extras/ Portretul sotiei
A fost odata un barbat sarac cu duhul, care se numea Gonbei. Implinise treizeci de ani si nicio femeie nu voia sa-l ia de sot, asa incat Gonbei locuia singur intr-o coliba de chirpici.
Intr-o seara, o femeie frumoasa, cum nu mai vazuse pana atunci, a venit la coliba lui.
„Te rog, lasa-ma sa stau aici peste noapte”, l-a rugat ea.
Gonbei a fost surprins de rugamintea neobisnuita, dar s-a invoit si a gazduit-o.
Noaptea, femeia i-a zis:
„Nici tu, nici eu n-avem pe nimeni. Te rog, ia-ma de sotie!”
Si asa s-au casatorit. [...]
Cand iesea la camp, nici nu tragea bine o brazda, ca alerga acasa sa vada ce face ea, apoi dadea iarasi fuga la camp, unde mai tragea o brazda si iar se perpelea de dorul sotiei. In felul acesta aproape ca nu mai putea sa munceasca.
Vazandu-l asa, sotia a platit un artist sa-i faca portretul, apoi i l-a dat lui Gonbei, spunandu-i:
„Uite, pictura aceasta seamana leit cu mine. Poti s-o agati de o creanga de dud de pe marginea campului si, cand ti se face dor de mine, uita-te la ea in tmp ce lucrezi. [...]
De-acum incolo putea sa-si vada linistit de treaba, cu ochii la pictura.
Intr-o zi s-a starnit un vant puternic si a luat pe sus portretul sotiei. [...]
Vantul a purtat portretul in stanga si-n dreapta, in sus si-n jos, pana cand l-a lasat in gradina stapanului acelei provincii. Cum a dat cu ochii de portret, nobilul s-a indragostit de femeie si a vrut s-o ia de sotie. [...]
„Priviti cu atentie acest portret. Trebuie s-o gasiti pe femeia zugravita aici si s-o aduceti la mine.” [...]
Din fericire, inainte sa fie luata de langa el, sotia a avut ragazul sa-i zica:
„”Gonbei, stiu o cale sa fim din nou impreuna. Asculta-ma cu atentie. Cand mai e putin si se termina anul, vino la castelul stapanului cu decoratiuni din pin pentru Anul Nou. Apoi lasa totul in seama mea”
