Calatorie in jurul omului de Alexandru N. STERMIN

DESCRIERE

Extras/ Un gand la inceput de poveste
De ani buni visez la calatoria asta, asa cum, de ani buni, ma temeam ca o sa vina vremea sa sarbatoresc cei 30 de ani impliniti. Imi aduc aminte de o discutie cu un calugar de la manastirea Nicula, acum vreo cinci ani, pe cand eram la scoala de popi si faceam practica acolo. 
Ii spuneam cum toata povestea cu sufletul, raiul, iadul si nemurirea mi se pare imposibila si ca, peste ani si ani, sigur o sa demonstreze cineva, un Galileo Galilei al viitorului, ca nu exista suflet. Prevedeam cum primele generatii, dezamagite si teribil de infricosate, ii vor nega descoperirile. Incet-incet insa, lumea o sa gaseasca un mod de a trai si fara promisiunea eternitatii ceresti. Vor accepta si intelege argumentele inexistentei sufletului si vor gasi o cale prin care sa se bucure si sa traiasca aici si acum, fara sa mai astepte „viata de dupa”.
Ma asculta cu un zambet sincer pe chip, iar din atitudinea lui nu puteam sa-mi dau seama daca simtea ca nu vreau sa-l influentez cu credintele mele, ci vreau doar sa-i povestesc, asa, de dragul dialogului, ori, daca undeva, in adancul fiintei lui, imi impartasea gandurile. Dupa ce am terminat de batut apa-n piua pe tema mortii nemuririi, m-a intrebat: 
„Bine, sa zicem totusi ca ai un suflet nemuritor si ca nu vrei sa ajungi nici in iad, nici in rai. Ce ti-ar placea atunci sa faci o eternitate?”
Am stat un pic pe ganduri si mi-a venit in cap o singura varianta:
„Mi-ar placea sa zbor pe deasupra Amazonului, mereu, de la un capat la altul, fara oprire, la nesfarsit!”