Balcanii in secolul XX de Oliver Jens SCHMITT

DESCRIERE

Oliver Jens SCHMITT

Balcanii in secolul XX

O istorie postimperiala

HUMANITAS, 2021

Traducere din germana de Irina MANEA si Andrei POGACIAS

Extras/ Cauzele prabusirii comunismelor balcanice

Schimbarile politico-istorice prezentate aici in retrospectiva au avut cauze mai profunde. Acestea explica de ce anii ’80 in Balcani au reprezentat o perioada de criza si de dezintegrare a sistemului. Legitimitatea regimurilor s-a erodat deoarece nu mai erau in masura sa-si indeplineasca promisiunea unei vieti materiale mai bune, satisfacand astfel pretentiile pe care guvernele insele le ridicasera pentru a ajunge la un consens tacit cu societatile respective. Consensul s-a bazat pe capacitatea conducatorilor de a implementa un model de modernizare care a imbunatatit treptat nivelul de viata si a cumparat astfel renuntarea la participarea politica si la libertati. Aceasta modernizare a societatilor agrare sarace explica si de ce multi oameni – taranii care au migrat in orase – nu s-au opus deschis regimului si nu au facut-o nici in 1989 in tari precum Bulgaria.

Politica autarhica din Romania anilor ’80, care a impins milioane de oameni pana la marginea sau sub nivelul de subzistenta, a subminat regimul, in timp ce revendicarile consumatorilor finantate de credite in Bulgaria si Iugoslavia au limitat potentialul protestelor si au prevenit saracia in masa, dar au dus tarile la un pas de faliment.

Extras/ 1. Introducere

Imperiile din Europa de Est s-au prabusit acum o suta de ani. Intre 1917 si 1923 au disparut imperiul Rus, Austro-Ungaria si Imperiul Otoman, fiind inlocuite de state nationale. Multa vreme aceste imperii au fost considerate fenomene ale unei epoci premoderne apuse. Insa, odata cu dezvoltarea unor organisme supranationale precum Uniunea Europeana, interesul pentru ele a revenit. E astazi limpede ca delegitimarea imperiilor a fost una dintre strategiile statelor nationale, care doreau sa inlocuiasca marile imperii. Pe plan extern, statele nationale au trebuit sa se legitimeze, infatisandu-si propriul model politic ca pe un progres istoric in raport cu cel al imperiilor. Pe plan intern, au facut tot ce au putut pentru a inlatura mostenirea imperiala. Pentru ca toate statele nationale din Europa de Est au fost create prin desprinderea de imperii. Acest lucru este valabil si pentru Balcani, regiunea din sud-estul Europei definita de mii de ani prin apartenenta la imperii, in special bizantin si otoman, si asupra careia Imperiul Habsburgic a avut o puternica influenta din nord.

In cercetarea istorica, sfarsitul imperiilor a fost perceput multa vreme ca un moment de cotitura. Astazi insa, se ridica noi intrebari. Disparitia imperiilor a insemnat ca ceva esentialmente nou a inceput in 1918-1923? Este cu adevarat o ruptura, o granita intre epoci, asa cum o sugereaza periodizarea comuna a istoriei europene? Sau, dimpotriva, oare continuitatile nu erau mai puternice decat ar fi fost dispusi sa recunoasca actorii politici si multi istorici?