Andreea RASUCEANU - Vantul, duhul, suflarea - roman

DESCRIERE

Andreea RASUCEANU - Vantul, duhul, suflarea - roman

Prefata de Paul CERNAT

POLIROM, 2020

Colectia fiction Ltd

Extras/ Iolanda

Apoi Rebeca a luat vesmintele lui Esau, fiul sau cel mare, pe cele mai de pret pe care le avea in casa, si l-a imbracata pe Iacob, fiul sau cel mic. – Geneza 27:15

Si atunci m-am asezat la biroul de nuc pe care Constantin mi-l construise singur, cu mana lui. Mesterise luni de zile, imi pusese pana si niste manere dintr-un fel de dantela metalica. Mi se parea cel mai frumos obiect din lume. M-am asezat si am scris. Dragi parinti, stiu ca am fost un copil rau si ca nu merit iubirea voastra. De aia m-au dat si parintii mei adevarati, pentru ca nu sunt in stare de nimic. Nici de rezultate bune la scoala, nici sa ingrijesc de casa. Va rog sa ma iertati si sa nu uitati ca va iubesc pe amandoi foarte mult. Si am semnat. Iolanda.

Pastilele erau pe birou, in plicul dezlipit pe care ti-l luasem din geanta. Stiam unde le tii, in fiecare seara scoteai cate una si o luai cu o gura de apa, in fata sifonierului inalt si negru, altfel nu puteai sa adormi. Avea mirosul lucrurilor tale din poseta mica de lac, cu captuseala putin rupta, batista roz cu marginea brodata, portofelul ingust, cu hartiile din el asezate la milimetru, rujul ieftin, caramiziu, cu capacul lui jupuit, niste bancnote de o suta pe care le ascundeai de Constantin. Un carnet de economii. Doua fotografii, una cu un cuplu in haine de nunta, ea iti seamana putin, alta cu un copil necunoscut. [... ]