Zilele de scoala ale lui Isus

DESCRIERE

j. M. Coetzee  |  Zilele de scoala ale lui Isus

Humanitas fiction, 2018

Traducere din engleza de Irina HOREA

||||

Extras din Capitolul 9

In saptamanile care urmeaza, fragilitatea arnjamentului lor domestic este tot mai vadita. Pe scurt, odata cu plecarea copilului, nu exista nici un motiv ca Ines si el sa locuiasca impreuna. Nu au nimic sa-si spuna unul altuia; n-au aproape nimic in comun. Ines umple tacerile cu palavrageli despre  Modas Modernas, pe care el aproape ca nu le asculta. Cand nu-si face turele cu bicicleta, sta in camera lui, citind ziarul sau atipind. Nu face cumparaturi, nu gateste. Ines incepe sa stea in oras pana tarziu, probabil cu Claudia, presupune el, ea una nu ofera nici o informatie. Numai vizitele de sfarsit de saptamana ale baiatului aduc un iz de viata de familie.

Apoi, intr-o zi de vineri, cand el ajunge la academie sa-l ia pe baiat, gaseste usile incuiate. Dupa o cautare indelungata il gaseste pe Dmitri in muzeu.

„Unde e David?” intreaba el. unde sunt copiii? Unde sunt sotii Arroyo?”

„S-au dus la inot, raspunde Dmitri. Nu v-au spus? Au plecat in excursie la Lacul Calderon. Un cadou pentru interni, acum ca se incalzeste vremea. Mi-ar fi placut si mie sa merg, dar, din pacate, am obligatiile mele.”

„Cand se intorc?”

„Daca vremea ramane frumoasa, duminica dupa-masa.”

„Duminica!”

„Duminica. Nu va faceti griji. Baiatul dumneavostra o sa se distreze de minune.”

„Dar el nu stie sa inoate!”

„Lacul Calderon este cea mai placida intindere de apa din lume. Nimeni nu s-a inecat vreodata acolo.”

Acestea sunt noutatile cu care este intampinata Ines la venirea acasa: baiatul a plecat la Lacul Calderon, intr-o excursie, nu-l vor vedea in acest weekend.

„Si unde e Lacul Calderon?” vrea sa stie ines.

„Doua ore de mers cu masina spre nord. Dmitri zice ca Lacul Calderon este o experienta educationala ce nu trebuie ratata. Copiii sunt plimbati cu barcile care au funduri de sticla, ca sa vada viata subacvatica.”

„Dmitri. Deci Dmitri este acum expert in educatie.”

„Putem merge pana la Lacul Calderon maine la prima ora, daca vrei. Ca sa ne asiguram ca totul e in ordine. Putem sa-l salutam pe David: daca e nefericit, il luam cu noi.”

Zis si facut. Se duc la Lacul Calderon, cu Bolivar motaind pe bancheta din spate. Pe cer, nici un nor, ziua da semne ca va fi torida. Rateaza curba; abia la pranz gasesc mica asezare de pe malul lacului – o pensiune si o singura pravalie, unde se vand inghetata si sandale de plastic, undite si momeala.

„Caut locul unde se duc grupurile de elevi” ii zice el fetei de la tejghea.

„El centro recreativo, urmati drumul de pe malul lacului. Vreun kilometru pana acolo.”

El centro recreativo este o cladire joasa, lunga, ajunge pana pe plaja nisipoasa. Pe plaja se zbenguie multe persoane, barbati, femei, adulti si copii, toti goi-pusca. Chiar si de la acea distanta, el o recunoaste fara dificultate pe Ana Magdalena.

„Dmitri n-a spus nimic despre asta... despre nudismul asta, ii zice el lui Ines. Ce facem?”

„Ei bine, eu una nu ma dezbrac, poti sa fii sigur de asta” raspunde ea.

Ines e o femeie aratoasa. N-are motiv sa se rusineze de trupul ei. Ceea ce nu spune este: Nu-mi scot hainele in fata ta.

„Atunci ma dezbrac eu” zice el.

In timp ce cainele, lasat liber, alearga in salturi mari spre plaja, el se retrage pe bancheta din spate si se debaraseaza de haine.

Pasind cu grija peste pietre, ajunge la plaja nisipoasa tocmai cand trage la mal o barca plina de copii. Un tanar cu o coama de par negru ca pana corbului o tine bine cat coboara copiii claie peste gramada, stropind in apa putin adanca, chiuind, tipand, goi toti. David printre ei. Baiatul tresare, il recunoaste.

„Simon! Striga el si vine alergand. Ghici ce-am vazut, Simon! Am vazut un tipar, manca un pui de tipar, capul puului iesea din gura tiparului mare, era atat de caraghios, pacat ca n-ai vazut si tu! Si am vazut pesti, multi pesti. Si am vazut crabi. Asta-i tot. Unde-i Ines?”

„Ines asteapta in masina. Nu se simte bine, o doare capul. Am venit sa aflam ce planuri ai. Vrei sa vii acasa cu noi, sau vrei sa ramai?”

„Vreau sa raman. Poate sa ramana si Bolivar?”

„Nu cred. Bolivar nu e obisnuit cu locuri straine. S-ar putea sa plece hai-hui si sa se piarda.”

„N-o sa se piarda. O sa am grija de el.”

„Nu stiu. O sa discut cu Bolivar si-o sa vad ce vrea sa faca.”

„Bine.”

Si fara alt cuvant, baiatul se rasuceste pe calcaie si o sterge dupa prietenii lui. Baiatului nu i s-a parut ciudat ca el, Simon, statea acolo gol-pusca. Si cu adevarat, propria lui stinghereala se evapora iute printre ataia nudisti, tineri si batrani. Dar el e constient de faptul ca a evitat sa se uite direct la Ana Magdalena. De ce? De ce numai in fata ei isi simte goliciunea? N-are nici un sentiment sexual fata de ea. Pur si simplu nu e egalul ei, nici sexual, nici altfel, si totusi e ca si cum ceva ar scapara in ochii lui daca ar fi sa se uite direct la ea, ceva ca o sageata, dur ca otelul si limpede ca lumina zilei, ceva ce el nu-si poate permite.

El nu e egalul ei; de acest lucru e sigur. Daca ea ar fi legata la ochi si expusa intr-o sala de expozitie, asemenea statuilor din muzeul lui Dmitri sau asemenea unui animal din cusca la gradina zoologica, ar putea sa stea ore intregi uitandu-se la ea, pierdut in admiratie fata de perfectiunea pe care o reprezinta ea pentru un anumit tip de forma animalica.