Veronica D. NICULESCU | Toti copiii libraresei - roman

DESCRIERE

Veronica D. NICULESCU    |    Toti copiii libraresei    roman

POLIROM, 2020

||||

Prolog – In rama/ e x t r a s

Intr-o sambata pe a pranz, un pic dupa ora la care copiii cei mai mici se intorceau de la scoala, iar o parte dintre cei mai mari intrau la ore, daca ai fi stat pe bancuta din fata din blocului-turn aflat chiar pe granita dintre un cartier inverzit de la marginea Pitestiului si drumul spre gara, l-ai fi vazut pe Madalin iesind dn bloc si fugind spre Complex cat il tineau picioarele. Deloc intamplator, chiar erau cateva femei pe bancuta. Doamna Udrea, doamna Pana, doamna Petrescu, prietenele mamei lui Madalin. Baiatul a salutat din fuga:

„Sar-na!...”

Si a disparut ca o masina de curse, gonind pe aleea marginita de gard viu.

Alerga cu pumnii ridicati la piept si apasand zdravan in talpi, deja gafaia cand trecea pe langa Posta si pe langa taranii care vindeau pepeni direct din caruta.

„Hei, mai incet!” a strigat dupa el o batranica pe care era cat pe ce s-o doboare.

Madalin nu s-a oprit, a alergat mai departe. A parcurs latura dinspre strada a Complexului, a trecut ce coltul cu Artizanatul, unde nu intra nimeni niciodata, si abia ajuns in fata Frizeriei a incetinit un pic. A tras aer in piept, s-a impins in usa grea de fier si-a intrat, cu rasuflarea taiata.

Frizerul tocmai tundea un barbat gras si rumen.

„Usor, usor, pustiulache, ca doar nu arde! Ce, te-a trimis tovarasa invatatoare la tuns? Stai si-asteapta...”

Dar copilul nu l-a lasat sa termine si a turuit cat a putut de repede:

„Sar-na, nenea, va rog frumos, aveti sa-mi dati si mie o fisa de telefon, ca-i e rau lui mama si trebuie sa chem Salvarea?”