DESCRIERE
Transmisionistii lui Dumnezeu - Parintele Paisie Aghioritul, Biografie povestita pentru copii
Editura Egumenita, 2018
Editura cedenta Athos, Atena , Grecia – 2017
Ilustrati: Angelika Deleha
Traducere din limba greaca: Cristian Spatarelu
||||
Extras de la p. 36
Si au vazut deasupra usii o placuta pe care scria: “Va rog, daca vreti ceva, scrieti-mi un biletel si puneti-l in cutie, fiindca mai mult va voi fi de folos prin rugaciunea mea, decat prin vorbaria mea.”
Ierodiaconul Atanasie a inceput sa se roage cu siragul de metanii in mana, zicand in gand: “Doamne, lumineaza-l pe robul tau sa deschida usa si sa ne primeasca””. Dorea mult sa-l cunoasca pe parinte. In inchipuirea lui tinereasca se astepta ca parintele sa fie ceva supralumesc, o faptura cu infatisare stralucitoare, al carui chip ar fi marturisit starea lui cereasca.
Ajunsese la ultimul nod al siragului de metanii, cand a auzit pasi dinauntru. Usa s-a deschis.
“Ce vreti, fiilor?” a zis parintele zambind din pragul usii.
Ierodiaconul Atanasie pentru o clipa s-a cutremurat. In loc de faptura nepamanteana pe care se astepta s-o vada, avea in fata lui un batranel mic de statura si palid, infasurat intr-o patura verde cu dungi, caruia atunci cand zambea se vedea ca ii lipsesc aproape toti dintii.
“Sa luam binecuvantarea , sfintiei voastre, parinte”
“Veniti inauntru, le-a spus parintele cu bunatate, si dupa ce a intrat s-a asezat pe patul lui.
Atunci a inceput sa le spuna diferite anecdote. La un moment dat, pe cand le povestea ceva, si-a scos incaltamintea, s-a urcat in pat si prin diferite miscari glumete le-a povestit ceva care i se intamplase.
Cat despre ierodiaconul Atanasie, de fiecare data cand incerca sa spuna ceva, parintele ii zicea:
“Mai mananca o bucata de rahat!”
Pana au plecat, au mancat vreo 15 bucati!
S-au ridicat si, iesind afara, si-au luat ramas bun de la parinte si s-au aplecat sa-i sarute mana. Ierodiaconul Atanasie era oarecum confuz si se gandea ca parintele poate ca nu-i un sfant asa mare, cum credeau toti. Insa indata ce i-au sarutat mana, s-a intamplat ceva inexplicabil.
Pietrele, copacii, culorile, intreaga naturaa inceput sa raspandeasca o mireasma deosebita, care a umplut toata regiunea si a revarsat in sufletele tinerilor studenti o bucurie cereasca negraita. Parintele, intelegand ce s-a intamplat, le-a spus:
“Hai, acum ducet-va! Duceti-va repede! Si s-a inchis in graba in chilia lui.
Cei doi prieteni, ca imbatati de bucuria pe care o simteau in ei, fara sa gandeasca deloc, au inceput sa alerge cu mare viteza .
In aproximativ 17 minuteau strabatut o distanta de 5 kilometri, pe care in mod normal ar fi parcurs-o intr-o ora. Cand, la un moment dat s-au apropiat de Kareia si au vazut de departe un om, ierodiaconul Atanasie s-a oprit deodata si i-a spus gafaind prietenului sau:
“Stai, binecuvantatule! Ce-am patit de alergam asa?”
“De unde sa stiu eu?”, a raspuns celalalt cu rasuflarea taiata.
“Bine ca nu ne-a vazut cineva, sigur ne-ar fi luat de nebuni!”