DESCRIERE
Tatiana NICULESCU | Ei ma considerau facator de minuni – Viata lui Arsenie Boca
HUMANITAS, 2018
Colectia Memorii | Jurnale
||||
Extras de la pp. 39-40
Medicul si antropologul Francisc Rainer, pasionat de filozofia antica si de opera lui Goethe, tine cursuri si la Academia de Arte Frumoase, unde Zian (Arsenie Boca, nn LB) il asculta pentru prima oara. Profesorul, o somitate a vremii, le descrie studentilor ”rand pe rand: urechea, nasul, ochiul, infatisate anatomic si apoi comparate pe modele si in diferite opere de arta, dupa epoca si autori. Observam culoarea irisului si ni se spunea cui i se datoreaza si cum se explica diferitele lui culori. Interpretam particularitatile deosebite ale figurii fie ca insusiri fetale, fie ca elemente patologice, fie ca diferente rasiale. [...] Uneori, in fata unui model, studentul chemat sa-l examineze nu observa toate amanuntele. Atunci Profesorul il ajuta. De exemplu, intreba daca a mai vazut undeva cutele de pe gat care se vedeau la o femeie tanara. Profesorul ne amintea ca se gasesc la Venus din Milo si sunt un semn de frumusete. Este asa-numitul collier de Venus. Exemple de amanunte estetice ne dadea foarte numeroase: pernita de grasime situata in dreptul axilei pe marele pectoral sau gropitele lombare laterale inferioare. Toate erau amanunte figurate cu multa grija pe statuile antice”, isi aminteste o fosta studenta.
Zian e atras de personalitatea lui Rainer, ale carui prelegeri de anatomie le urmareste si la Facultatea de Medicina. Preocuparea pentru religia practica si viata ascetica din primele secole ale crestinismului, pentru stapanirea emotiilor si a simturlor si pentru dezvoltarea personala il indreapta apoi catre prelegerile de mistica tinute de Nichifor Crainic la Facultatea de Teologie. Pictura si medicina, pe de alta parte, il ajuta sa inteleaga fiziologia corpului uman si raportul dintre minte si starile fizice si psihice ale omului. Inceputa in liceu cu lectura Religiei in limitele ratiunii pure a lui Kant, pendularea lui Zian intre realitatea corpului si realitatile suprafiresti, intre morala si mistica, ratiune si credinta, stiinta si religie ramane o constanta a cautarilor lui intelectuale.
Un eveniment din vara anului 1935 transeaza insa lucrurile, asaza optiunile si pare sa rezolve ezitarile de pana atunci.