Spovedanie, Lev Tolstoi

DESCRIERE

LEV TOLSTOI | SPOVEDANIE

EDITURA HERALD, Bucuresti - Colectia Autobiografia, 2016

Extras din Tabel cronologic

1828 - La 28 august se naste Lev Nicolaevici Tolstoi, la mosia Iasnaia Poliana. [...]

1835 - Nicolai, fratele mai mare al lui Lev, ii spune ca intr-o rapa din padurea Zakaz este ingropat un toiag verde, magic, pe care sunt inscrise vorbe ce pot distruge tot raul din inimile oamenilor. Lev va tine minte acest lucru toata viata. [...]

1893 - Guvernul rus lanseaza o campanie de propaganda impotriva lui Tolstoi, incercand sa-l discrediteze si numindu-l un revolutionar periculos. Constienta ca arestarea si deportarea lui Lev sunt iminente, matusa sa Alexandra, membra a Curtii Imperiale Ruse, il implora pe Tarul Alexandru al III-lea sa il crute pe "cel mai mare geniu din intreaga Rusie". Vrand sa evite transformarea lui Tolstoi intr-un martir, tarul accepta.

1901 - In urma atacurilor prezente in Invierea, atacuri la adresa Bisericii Ortodoxe Ruse, Sfantul Sinod ia decizia de a-l excomunica pe Tolstoi. Acesta publica un crez personal; publicul il sustine. [...]

1905 - Pe masura ce violenta revolutionara cuprinde Rusia, Lev condamna materialismul lui Marx si represiunea imperiala. Scriitorul este de parere ca reforma spirituala trebuie sa preceada actiunea politica. [...]

1910 - Lev se imbolnaveste si moare la Astapovo. Biserica Ortodoxa interzice sa i se tina slujba de inmormantare. Lev este inmormantat langa presupusul toiag mitic despre care ii povestise fratele sau in copilarie.

Extras din Capitolul VII (p.90)

"Caci, in fond, ce altceva suntem noi, cei convinsi de necesitatea sinuciderii si neavand puterea s-o comitem, decat cei mai slabi, mai inconsecventi si, sincer vorbind, cei mai prosti oameni, preocupati de prostia lor mai mult decat se cuvine?

In realitate, in vremurile de demult, de cand exista viata, despre care mai stiu si eu cate ceva, oamenii au trait cunoscand aceasta cugetare referitoare la zadarnicia vietii, care mie mi-a dezvaluit absurditatea ei. Si totusi si-au trait viata si i-au conferit un sens anume. Din vremurile cand a inceput viata oamenilor, acestia au avut un sens al vietii si au dus aceasta viata pana in vremea mea. Tot ceea ce se afla in mine si in jurul meu este rodul cunostintelor lor despre viata. Aceleasi instrumente de gandire cu care judec acum aceasta viata si o condamn au fost create tot de ei, de nimeni altcineva. Eu insumi m-am nascut, am crescut si am fost educat datorita lor. Ei au extras fierul, ne-au invatat sa defrisam padurea, au domesticit vacile, caii, au invatat sa semene, sa traiasca impreuna, ne-au oranduit viata; m-au invatat sa gandesc, sa vorbesc. Iar eu, vlastarul lor, hranit de ei, crescut de ei, educat de ei, gandind cu cuvintele si cu gandurile lor, le demonstram ca ei sunt o absurditate! "Aici ceva nu este in regula", mi-am spus eu. "Undeva am gresit." Dar unde era gresala, asta nu puteam nicicum sa-mi dau seama."