Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului - Sfantul Munte Athos

Omilii si predici Asterie al Amasiei

0 opinii / Scrie o opinie
  • 18,00 lei

SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166116
Produs cumparat impreuna cu:

DESCRIERE

Omilii si predici, Asterie al Amasiei - editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa

Episcopul este „omul inspirat si dumnezeiesc, invatat in toata cunostinta sfanta” ne invata Sfantul Dionisie Areopagitul. Un astfel de arhiereu a fost si Asterie al Amasiei, un alt rod binecuvantat al Capadociei. Nu s-a bucurat de faima marilor Parinti Capadocieni: Sfintii Vasile al Cezareei Capadociei (330-379), Grigorie al Nazianzului (329-389) si Grigorie al Nyssei (335-395), si prin urmare, se cunosc putine date despre viata si activitatea lui Asterie. Se stie ca era de formatie sofista si ca a fost episcop inainte de 390 la Amasia, oras din Pont, unde i-a urmat lui Eulalios la episcopat.

S-a savarsit din aceasta viata, avand o varsta inaintata, la o data nestiuta, in prima jumatate a secolului al V-lea. Prilejul acestui scurt periplu de istorie patristica il constituie publicarea, la Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, a volumului Omilii si Predici , cuprinzand diverse scrieri (putinele care au mai supravietuit pana la noi) ale lui Asterie, episcopul Amasiei, aceasta carte fiind rezultatul efortului de traducere din limba greaca realizat de vrednicul de pomenire Pr. Prof. Dumitru Fecioru.

Se stie ca Asterie a facut o intensa misiune pentru indreptarea moravurilor contemporanilor sai. Precum arata aceasta carte, el a fost un scriitor preocupat indeosebi de etica crestina, multe din paginile sale amintind de ascutimea si de aplombul moralizator al Sfantului Ioan Gura de Aur. Autorul marturiseste: „toate aceste cuvinte tintesc spre un singur scop, anume ca se cuvine sa traim ca niste creaturi de o zi, asteptand semnalul iesirii din viata”. Ideea ca aceasta viata se constituie in pledoaria pe care crestinul o va face in fata Marelui Judecator, reprezinta un alt reper in jurul caruia pivoteaza stradaniile sale oratorice.

Atat omiliile, cat si predicile sunt imbibate de vocabularul juridic al vremii, dar, datorita maiestriei retorice, acest lucru nu afecteaza stilul, ci, dimpotriva, creeaza un impuls mobilizator. Faptele crestinului sunt haina cu care se va imbraca pentru a se infatisa la Judecata; fiecare poarta o haina conform cu felul sau de vietuire, fie este stralucitor si cinstit, fie este rau si asemenea unei haine saracacioase: „In felul in care se spune ca Abel striga catre Dumnezeu, in acelasi chip se va spune ca fapta cea buna da marturia despre cel ce a savarsit-o...”.

Tema rugaciunii este de asemenea tratata de episcopul Amasiei in omiliile sale. Rugaciunea este bogatia cea mai mare si mai frumoasa, care face sa infloreasca viata si asigura mantuirea, iar „cel care se roaga seamana cu un rastignit si dupa atitudinea trupului, si dupa starea lui sufleteasca”. Postul este „icoana a vietii viitoare”, iar crestinul nu trebuie sa fie nepasator sau sa se descurajeze din cauza unei parute greutati fiziologice, fiindca „in post sufletul are chipul lui Dumnezeu”.

Celor care din cauza lipsei de cultura acuza crestinismul ca ar fi o religie anti-feminina sau care injoseste femeia, le recomandam citirea cu rabdare a Predicii la textul din Evanghelia dupa Matei: Daca este ingaduit omului sa-si lase femeia lui pentru orice pricina . Citam si un pasaj elocvent: „ ingrijirile femeilor voastre sa va umple de rusine! Oricat de mult ati putea sa va suparati, puneti in paralel durerile unei singure nasteri cu supararile pricinuite de femeie si veti gasi ca motivul supararilor voastre este invins”.

Asterie considera ca un alt exemplu pentru importanta cinstirii femeii il reprezinta sotia lui Iov, care nu-l impinge pe acesta la hula din rautate, ci din iubire; doar ea i-a stat mereu aproape, curatindu-i ranile si fiindu-i partasa la suferinta:

„Pentru aceea, din pricina dragostei preamari si peste masura pentru barbat, a cazut si in pacatul hulei lui Dumnezeu: pentru ca barbatul sau sa nu se mai chinuie mult timp si sa nu-l mai vada in nenorocirile fara de sfarsit”. Importanta deosebita a acestei carti este amplificata si de atestarea folosirii semnului Sfintei Cruci de catre crestinii acelor veacuri de inceput ale Crestinismului. O intalnim in Ecfrasa la mucenicia preaslavitei Mucenite Eufimia (lectura obligatorie pentru cei pasionati de pictura bizantina):„in timp ce se roaga, se vede deasupra ei semnul caruia se inchina crestinii si pe care si-l fac...”.

Nu in ultimul rand, tot in paginile prezentului volum (la Cuvant de lauda la Sfintii Mucenici ), gasim mentionata cinstirea sfintelor moaste de catre crestinii veacului al IV-lea si trebuie sa subliniem ca in timpul controverselor iconoclaste, scrierile lui Asterie au fost folosite drept argument pentru vechimea si legitimitatea cinstirii si inchinarii la sfintele icoane. Omiliile si predicile fericitului episcop Asterie al Amasiei ne arata ca moravurile societatii au ramas aceleasi, ca ostilitatea impotriva vietuirii crestinesti e mai frecventa in randul crestinilor decat in cel al paganilor, dar responsabilitatea ne apartine.

Orice crestin trebuie sa ia aminte la felul sau de viata; fiecare crestin trebuie sa-si insuseasca indemnul: „pregateste-ti o buna aparare cand vei invia!”. Dragos Dasca

Sursa: www.revistateologica.ro

SPECIFICATII

Traducere Dumitru Fecioru
An aparitie 2008
Nr. pagini 230
Limba Romana
Cod 978-973-616-122-3