DESCRIERE
N. Steinhardt | Eseu romantat asupra neizbanzii
Editura Timpul – Iasi, 2008
Editie ingrijita de Ioan PINTEA
||||
Extras de la pp. 13-15
... Mai mult decat orice imi place sa ma plimb primavara, cand ploua usor si liliacul e inflorit... Tu nu stii ce-i liliacul pentru mine, e totul, e copilaria, e viitorul, e romantismul german naiv si-i cel mai sofisticat empirism englez, cand vad liliacul stiu ca voi studia totul, ca voi fi fericita, ca fericirea nu ma va ocoli, ma imbata, insa decent, duios, discret, e cea mai rafinata si inocenta morfina... [...]
Cartierul nostru, al copilariei mele si apoi al Adinei (venisera de pe undeva din prin marginile Cotrocenilor, dupa cum, si noi sosiseram in str. Sf. Constantin tocmai de pe la Bellu, motiv pentru care, in ciuda marii departari, continuasem a invata la liceul „Gh. Sincai”) si al plimbarilor noastre, al prea scurtei noastre ere magice, e cel din jurul Cismigiului. E unul din cele mai frumoase ale Capitalei. [...] E – si oricat de putin partinit de motiv ar fi, farmecului sau incontestabil nu i te poti sustrage – un cartier linistit si din belsug daruit cu subtila eleganta. Linistit era pe atunci si mai mult, atat de sustras zgomotelor si agitatiei incat imi place a-mi inchipui ca de restul orasului il desparteau nevazute straturi de insonorizare, de nu va fi fost fabulos asezat sub un clopot al tacerii si al exclusivitatii, opac vederii si simturilor trupesti, insa transparent unei perceptii extrasenzoriale. Da, primvara, si cu o intensitate de necrezut, in putinele zile ale infloririi liliacului, era parca de-o tarie – in gratie si candoare si capacitatea de a imbia – neintrecuta ori cel mult egala cu a locurilor celor mai incarcate cu vraja din lumea intreaga. [...] Cismigiul, chiar cand, in perspectiva unor locuri, nu se lasa vazut isi exercita influenta si innobila strazile dimprejur la orice ora si in orice anotimp. Prezenta invizibila, dar stiuta, ocrotitoare, adauogitoare, conferea cartierului ceva din exceptionalul si maiestatea sa.