Mircea Popescu, o constiinta a exilului romanesc

DESCRIERE

Mircea Popescu, o constiinta a exilului romanesc

Editie ingrijita, studiu introductiv, note si comentarii de Mihaela ALBU si Dan ANGHELESCU

Postfata de Simona COLES POPESCU

Editura Vremea – Bucuresti, 2019

||||

Motto/ e x t r a s

Cred ca (Roma) nu-si face iluzii: si umbra unui suras, si o inseninare cat de fugitiva pe plaiul Dambovitei m’ar readuce la vechea pasiune bucuresteana.

Mircea Popescu

Fara Mircea Popescu, pentru Romani, Roma nu va mai fi aceeasi... orasul intalnirilor noastre redevine ce-a fost, si ce va continua sa fie: Cetatea Eterna.

Mircea Eliade

Nota asupra editiei/ e x t r a s

Centenarul nasterii unui scriitor este un bun prilej nu numai de evocare a personalitatii acestuia, dar mai cu deosebire de cunoastere si promovare a operei sale. Iar aceasta cu atat mai mult cu cat, din motive independente de valoarea reala, el nu se afla in atentia contemporanlor, fiind interzis mult timp de cenzura. Ne referim la cititorii din tara, pagubiti pe toata perioada comunista de ceea ce se petrecea, din punct de vedere cultural romanesc, in alte spatii geografice, acolo unde isi gasisesera refugiu o parte dintre intelectuali.

Unul dintre acesti intelectuali a fost Mircea Popescu, nascut in octombrie 1919, in orasul Fieni, Dambovita, traind insa cea mai mare parte din viata la Roma.

Format ca italienist, Mircea Popescu a fost in exil un activ si tenace promotor al culturii romane, atat printre conationali, dar mai ales printre cititorii de limba italiana.

Volumul de fata, venind dupa cele doua publicate in 2013 la editura Muzeului National al Literaturii Romane, se doreste asadar a fi in principal un „portret” al unuia dintre „marii necunoscuti ai culturii romane”, Mircea Popescu, cel caruia, scria Monica Lovinescu, ar trebui sa i se dedice „capitole si carti”, iar Mircea Eliade spera ca, peste timp, „prietenii vor avea grija sa adune intr-un volum macar o parte din aceste studii si articole, caci nu sunt multi italienizanti si comparatisti de statura lui.”

Acel timp poate ca nu este prea departe.