DESCRIERE
INTRU SLAVA SFINTEI SI CELEI DE O FIINTA SI DE VIATA FACATOAREI SI NEDESPARTITEI TREIMI
MINEIUL PE MARTIE
PUBLICAT CU BINECUVANTAREA PREAFERICITULUI PARINTE DANIEL, PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE SI CU APROBAREA SFANTULUI SINOD
EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC SI DE MISIUNE ORTODOXA, BUCURESTI – 2019
||||
Nota editoriala/ e x t r a s
Aflata la inceput de primavara, luna martie a constituit un timp privilegiat al anului bisericesc, binecuvantat de bucuria praznicului Bunei-Vestiri si de asceza folositoare de suflet a Postului Mare, care ne pregateste pentru lumina Invierii lui Hristos.
Desi este a treia in calendarul actual civil si a saptea luna a anului bisericesc, totusi, la multe popoare, de-a lungul istoriei, a fost socotita drept inceput al anului. Insasi Sfanta Scriptura a Vechiului Testament fixeaza inceputul anului religios in prima luna de primavara (Iesire 12, 2; Levitic 23, 5; Estera 3, 7), cand avea loc marea sarbatoare a Pastilor.
Luna martie a fost socotita ca inceput al anului nu numai la evrei, ci si la romani, inainte de reforma calendaristica a imparatului Iulius Cezar din anul 46 inainte de Hristos, fapt dovedit de numele lunilor septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie, care reprezentau in vechime lunile a saptea, a opta, a noua si a zecea ale anului. Romanii i-au dat acestei luni numele martie in cinstea zeului razboiului, Marte, intrucat in aceasta luna incepeau campaniile militare.
In luna aceasta are loc echinoctiul de primavara (21 martie), eveniment astronomic ce contribuia, potrivit Vechiului Testament, la stabilirea datei Pastilor Legii Vechi, dar care este determinant in calcularea datei Pastilor in Biserica crestina, potrivit Sinodului intai Ecumenic, de la Niceea (anul 325).
