Marin Malaicu – Hondrari | Apropierea ( roman care sta la baza filmului Parking in regia lui Tudor Giurgiu )

DESCRIERE

Marin Malaicu – Hondrari    |    Apropierea    ( roman care sta la baza filmului Parking in regia lui Tudor Giurgiu )

POLIROM, 2019

||||

Extras din primul capitol – Maria

Fantasma unui barbat indragostit bantuie Europa pe urmele unei femei casatorite. De la Barcelona la Livorno, de la Napoli la Villefranche-sur-Mer, ma urma ca o umbra, roman nebun pe urmele vagi ale unei spanioloaice adultere. Dragostea noastra a fost legata de apa, de un dig la Marea Cantabrica, de sase ancore vazute de el pe cer, de croazierele pe Mediterana. In timp ce eu cu Tinto Brass Band incantam publicul din sala de concerte, Adrian lua un tren ori urca intr-un autobuz, ori pierdea un avion, mereu pe urmele mele, urme de spuma si sare care nu se spargeau la tarm, ci exact acolo unde prindeau viata. Daca nava intarzia, el era in port, cu tigara in mana, iar daca vasul ajungea mai devreme, el era deja pe chei, cu vocea lui seducatoare.

Ca la pariuri, ori la razboi, in adulter ai nevoie de noroc, de mult noroc, iar eu, slava Domnului, am avut destul. Bineinteles ca norocul era la intrecere cu ghinionul, dar, daca as trage linie, as vedea ca norocul castiga detasat; o linie care sa uneasca porturi si mari si orase invizibile, sali de asteptare si hoteluri si neaparat Transilvania, pe care mi-o maginam numai paduri si rape, si o asociam, in frivolitatea mea occidentala, cu Dracula. Nu mai conteaza. Acum chiar nu mai conteaza. Din partea mea, Mediterana a secat, iar Marea Cantabriei nu se mai deosebeste de Oceanul Atlantic. Tinto Brass Band a amutit, sculpturile semnate de Javier si de mine continua sa se vanda, unele isi schimba proprietarul, altele or fi fost date la topit, cine sa mai stie. Nu mai are importanta. Am avut de ales, dar nu as fi putut trai altfel. Am ajuns sa fiu exact ceea ce ma temeam sa ajung: o femeie singura, care incearca sa scape de amintiri asa cum incerci sa scapi de un roi de musculite, numai ca nu e suficient sa grabesti pasul si sa dai din maini.