Konrad LORENZ | Asa a descoperit omul cainele

DESCRIERE

Konrad LORENZ    |    Asa a descoperit omul cainele

HUMANITAS, 2018

Traducere din germana de Casia ZAHARIA

||||

Cum ar fi putut sa fie/ e x t r a s

Deodata, asemenea caprioarelor care ciulesc urechile, incordati, intorc cu totii capetele in aceeasi directie: au auzit un sunet. Nu poate fi decat un animal puternic, in stare sa se apere, caci orice vanat stie prea bine ca nu trebuie sa se dea in vileag. Si sunetul se repeta. Da, este latratul unui sacal. Hoarda se opreste, cuprinsa de o emotie ciudata, si asculta salutul din vremuri mai bune si mai putin periculoase. Brusc, conducatorul cetei, un tanar cu fruntea inalta, face ceva de neinteles pentru ceilalti: rupe o bucata din prada si o arunca pe jos. [...]

In cele din urma se asaza cu totii la foc si, odata ce s-au saturat, se lasa din nou pacea peste ceata invrajbita.

Dupa o vreme se aude urletul sacalilor. Au gasit bucatile lasate si se apropie de tabara. Unul dintre oameni se uita intrebator la conducatorul grupului, apoi se ridica si duce oasele la oarecare distanta, acolo unde lumina focului abia mai ajunge. Intamplarea are o mare insemnatate: este prima data cand omul hraneste un animal folositor.

In aceasta noapte ceata poate dormi linistita, caci sacalii care inconjoara tabara sunt paznici de nadejde. Iar cand rasare soarele a doua zi, oamenii sunt odihniti si multumiti. De azi inainte, nimeni nu va mai arunca cu pietre in sacalii aurii...