Isus, Jaquues DUQUESNE

DESCRIERE

Jaquues DUQUESNE / Isus

Humanitas, 1995, 2005

Seria Religie – coordonata de preot Vasile RADUCA

Traducere de Petru CRETIA si Sorin MARCULESCU

Extras din Capitolul IX – Mesajul

Ii spuneau, aproape totdeauna, rabbi, “invatatorule”. In vremea lui Isus, acest titlu nu avea nimic oficial, asa le spunea poporul celor care dadeau invatatura si adunau in jurul lor niste discipoli.

Acesti rabbi ieseau in lume, propovaduiau fara incetare, explicau, vesteau un lucru sau altul. Pentru ca isi petrecuse primii treizeci de ani intr-un sat, Isus isi lua exemplele si referirile din mediul rural, niciodata din viata cotidiana a oamenilor de la oras. Se exprima intr-un stil foarte popular. Cateodata poetic, intotdeauna foarte concret. Pentru a arata ca bunatatea nu trebuie sa fie ostentativa, spunea: “Deci, cand faci milostenie, nu trambita inaintea ta.” Fiind om din Rasarit, nu se ferea de formulari exagerate, vorbea de “barna” in ochi, de “credinta care poate muta muntii din loc”, de camile care ar incerca sa treaca prin urechile acului si de alte asemenea. In sfarsit, nu se abtinea de la blanda luare in ras. Discutand cu un fariseu, Nicodim, un om cu vaza, simpatizant al miscarii sale, Isus spunea: “Tu esti invatatorul lui Israel si nu cunosti acestea?... Noi ceea ce stim vorbim.” Iar cand samariteanca ii spune ca nu are barbat, el ii raspunde: Bine ai zis ca nu ai barbat, pentru ca cinci barbati ai avut.”

Din cate spune Marcu, stilul acesta avea succes: “Si erau uimiti de invatatura Lui. Caci ii invata pe ei ca unul ce are putere, iar nu in felul carturarilor.” Din cat reiese, carturarii se dedau la infruntari dialectice si la argumente doctrinare din care cei mai multi dintre locuitorii Galileii si ai Iudeii nu pricepeau o iota.

Vorbea mult in pilde si parabole. Evangheliile citeaza vreo cincizeci, dintre care la Ioan, care se deosebeste in toate de ceilalti, se afla numai cinci, toate diferite de ale celorlalti trei.

In greaca, “parabola” inseamna “comparatie”. O parabola este o scurta povestire imaginara si adesea plina de imagini, facand frecvent apel la experienta zilnica a ascultatorilor, care permite o mai usoara intelegere a unui mare adevar. La fel cum o mica lanterna electrica ajuta la descoperirea unui obiect pretios. Rabinii se foloseau mult de parabole (machal, in ebraica), iar tanarul Isus trebuie sa le fi auzit adesea la sinagoga. Pe unele, care l-au inspirat, le-a tinut minte.

Oricat de limpede le-ar fi cel mai adesea sensul, parabolele pun totusi doua probleme de interpretare.

Iata un exemplu: povestea iconomului necredincios, care a risipit avutiile stapanului sau. Cand ii ajunge cutitul la os, pentru ca afost denuntat, acest escroc ii convoaca pe datornicii stapanului sau si le cere sa falsifice zapisurile, scazand sumele datorate. Credea ca este un mijloc bun de a-si face amici, relatii utile pentru ziua in care va fi concediat. Atitudinea aceasta nu are, in chip evident, nimic recomandabil, totusi Isus trage incheierea: “Si a laudat stapanul pe iconomul cel nedrept, caci a lucrat intelepteste. Caci fiii veacului acestuia sunt mai iscusiti in neamul lor decat fiii luminii. Si eu va zic voua: Faceti-va prieteni din mamona ai nedreptatii, ca atunci, cand veti saraci, sa va primeasca aceia in corturile cele vesnice.”

Parabola a dat multa bataie de cap predicatorilor si exista cititori ai Evangheliilor care prefera s-o uite. Cum vine asta? Isus nu are un cuvant de reprobare pentru hotul acesta care, vazandu-se demascat, mai fura inca o data! S-ar parea ca insusi autorul Evangheliei si-a pus intrebarea, de vreme ce, pentru a evita orice eroare de interpretare, ii adauga parabolei diferite vorbe ale lui Isus, ca de pilda: “Nici o sluga nu poate sa slujeasca la doi stapani.”

Dar ceea ce voia sa spuna Isus este ca trebuie – ca administrator – sa fii mereu pregatit sa infrunti crizele vietii, si, bineinteles, moartea: faceti-va prieteni folosindu-va de bunurile acestei lumi ca sa fiti rasplatiti in lumea cealalta. El lauda prudenta si abilitatea hotului, nu furtul.

Cu alte cuvinte, nu toate personajele din parabole sunt modele vrednice de a fi imitate, nu toate amanuntele din aceste povestiri au un sens ascuns, ele slujesc adesea doar ca sa le impodobeasca pentru a face povestea mai concreta si mai interesanta. Fireste, nu acesta e intotdeauna cazul: pot sa existe amanunte importante. Insa, pentru buna interpretare a unei parabole, trebuie sa-i cautam de fiecare data “poanta”, esenta mesajului, care, din fericire, este, in majoritatea cazurilor, evidenta. Rostul parabolelor era acela de a lumina, nu de a invalui.

Totusi exista un pasaj din Evanghelia lui Marcu care ne poate face sa gandim dimpotriva, si ajungem astfel la a doua problema pe care o ridica parabolele. Isus tocmai a terminat sa povesteasca foarte vestita parabola a semanatorului, ale carui seminte se imprastie deopotriva pe drum (sa se desfete pasarile cu ele), pe locuri stancoase (unde nu pot incolti), intre spini (care le inabusa) si pe pamantul bun (unde dau roade). Apoi, retras cu discipolii, le da grila de interpretare a parabolei: semintele sunt cuvintele Domnului; pasarile cerului – Satana; locurile stancoase – cei sovaielnici, “cei care tin pana la un timp”, care isi schimba parerea la cea mai mica potrivnicie; maracinii – grijile lumii si poftele ei. Totul e limpede.

Insa discipolii, ca si noi, sunt nedumeriti: de ce sa vorbesti in parabole daca apoi este nevoie sa le decriptezi? Raspunsul lui Isus (potrivit traducerii date de Biblia de la Ierusalim): “Voua va e dat sa cunoasteti tainele Imparatiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afara, totul se face in pilde, ca uitandu-se cu ochii, sa nu vada si, auzind cu urechile sa nu inteleaga, ca nu cumva sa se intoarca si sa li se ierte pacatele.” Acum lucrul nu mai este limpede deloc. Si, daca este vreun pasaj din Evanghelii care sa fi dat, si el, de furca multor comentatori, predicatori si exegeti, apoi acesta este.

Oare Isus s-a caznit sa vorbeasca necontenit in parabole ca sa nu fie inteles ori sa fie inteles numai de cativa? O asemenea atitudine ar dovedi o logica ciudata. Si ar veni in contradictie cu o alta afirmatie a aceluiasi evanghelist: “Si cu multe pilde ca acestea le graia cuvantul dupa cum puteau sa inteleaga.”

Cum trebuie sa intelegem aceste contradictii?

S-au propus trei explicatii:

Matei da o cu totul alta formulare a spuselor lui Isus. Cand ucenicii il intreaba de ce se foloseste de parabole, el le raspunde: “Pentru ca voua v-a fost dat sa cunoasteti tainele Imparatiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat... De aceea le vorbesc in pilde: pentru ca, macar ca privesc, nu vad si, macar ca asculta, nu aud si nu inteleg.” Altfel spus: parabola este menita sa ajute. Iata-ne linistiti. (1)