Invizibilii de Ioana PARVULESCU

DESCRIERE

Ioana PARVULESCU

Invizibilii

HUMANITAS, 2022

Colectia HUMANITAS JUNIOR

Ilustratii de Irina DOBRESCU

Extras/ 1. Mai tarziu e prea tarziu

Daca vreti sa stiti, urasc amanarile. Va spun de la inceput: daca o sa ajungem vreodata prieteni, va rog sa nu-mi spuneti niciodata „Mai tarziu!” sau „Amanam!”. Pentru ca nu stiu cat rezist la asa ceva, familia mi-a epuizat rabdarea, la capitolul asta. Amanarile mi-au mancat viata. E posibil sa stricam prietenia.

Poate ca unii dintre voi au idee cum e sa fii sora mai mica, iar eu sunt sora mai mica! Pai e ca si cum ai avea mereu intarziere, ca trenurile din Gara de Nord. Sau ca si cum, pe strada, ai alerga mereu cu cativa pasi in urma celorlalti. Tot vrei sa-i ajungi, dar n-ai cum, fiindca si ei alearga. Sau ca si cum ai afla un secret la cativa ani dupa ce l-a aflat sora sau fratele tau, nu conteaza. La mine e vorba de un frate.

Toma e cu 4 ani mai mare ca mine. Nimeni nu-i zice Toma, toti ii zic Tom, iar diriginta lui ii spune Tommy. Eu ii spun de obicei Tomita, dar lui nu-i place. Ma straduiesc sa-i spun Tom si uit mereu. Iar bunica ii spune „puiul meu” si la fel imi zice si mie, tot „puiul meu”.

Pe mine ma cheama, in general, Laura. Toma-Tom-Tommy-Tomita zice ca e ciudat ca numele lui se schimba de la o clipa la alta, chiar daca el ramane, din cate isi da seama, acelasi.