Inainte de sfarsit e intotdeauna prea devreme de Matei CALINESCU

DESCRIERE

Matei CALINESCU

Inainte de sfarsit e totdeauna prea devreme

Poeme alese

HUMANITAS, 2023

Seria de autor Matei Calinescu – coordonata de Lidia BODEA

Antologie alcatuita si ingrijita de Teodor DUNA

Extras/ Altceva – Lui Nichita Stanescu

Se sfarsea dup-amiaza in sforile feruginoase/ care-mi atarnasera imaginea pe-un zid periferic./ Privirile mele puteau ocoli stalpii, hornurile de tabla,/ acoperisurile pe care-as fi scris prima fraza dintr-un roman melancolic./ Bunaoara: Am revazut-o pe Maria, tarziu, dupa mai multi ani.

Extras/ Liniste

...incat sufletul meu se roteste in jurul noptii/ impreuna cu toate constelatiile,/ impreuna cu marile si cu padurile lumii,/ impreuna cu vastele campii./ E o liniste veticala, un timp vertical./ O liniste in care te simt inflorind ca un cires/ crescut din mana mea/ inconjurata de luna./ Si sufletul se roteste incet/in jurul linistii, in jurul timpului.

Extras/ Moartea hoinarului

Doar frunzele stiau ca va muri./ Treceau pe langa el fiare nedumerite, ca printr-o taina/ si pasari spintecau vazduhul rar,/ si fluturi dadeau tarcoale surasului de pe buzele lui arse./ Cerul si tacerea s-au aplecat peste el,/ apoi capul i-a cazut intr-o parte/ si surasul i-a alunecat de pe buze in iarba,/ si ultima privire./ In noaptea aceea razele lunii/ parea ca nu au prins radacini in ochii lui mari./ Si departarile s-au ghemuit la picioarele lui, infiorate.

Extras/ Ecou

Amurgul imi pata fruntea cu rosu/ ma urcam in copaci si asteptam sa fiu ramura/ sa mi se-aseze pasari pe maini pe umeri/ ma plimbam in lumea ferestrelor/ aveam si un caine care ma iubea/ pe frunzele batranului nuc/ imi asterneam surasurile/ in jurul patului meu cresteau munti/ si sangele meu mangaia stancile/ vanturile imi strigau prietenul:/ Uve Uve Uve!